mă gândeam la un moment dat să scanez aici cele câteva BD-uri smulse din cutezătorii (o revistă pionierească pe care o citeam ca elev), dar se pare că mi-au luat-o alţii înainte, lucru pentru care îi felicit.dar ceea ce mi-a rămas să împărtăşesc aici e uimirea că genul BD nu e gustat de publicul românesc. dacă americanii au romane celebre transpuse BD (graphic novel), nu mai spun de franţuji care au dezvoltat o adevărată cultură BD (sprijină chiar un salon BD la constanţa), la noi cele câteva reviste (par exemplî carusel - coperta de-alături e-a numărului 3 nemaiapărut după 2 numere) dau iute faliment. nu cunosc situaţia comicsurilor traduse în româneşte, însă nu-mi explic inapetenţa cititorului român la aşa ceva. şi-mi pare rău, eram un fan, am câştigat chiar un concurs BD la revista cutezătorii când eram mic.
o posibilă explicaţie ar fi lipsa culturii plastice în şcoală. nu ştiu să se facă istoria artei obligatoriu, probabil ca să nu sară vreun ong să condamne un aşa afront la libertatea copilului. iar din cercul meu de cunoştinţe, cunosc doar o singură persoană care-şi duce copilul să vadă tablouri la muzeu - iar când o face, îl lasă pe săracul copil să se uite tâmp, nefiind cineva să-i explice. (nu mai spun de pânda supraveghetorilor needucaţi asupra infractorilor care fac ilegal poze cu telefonul - dar asta e o altă discuţie).
în fine, la români - şi-aici daţi-mi voie să generalizez -, cultura BD se cultivă doar printre cunoscători, e o nişă redusă, împătimiţilor le rămân publicaţiile din străinătate, mulţi desenatori români publică acolo, unii chiar emigrează (sandu florea, de exemplu; auzisem ceva şi de sorin anghel..., ştiu doi tineri prin berlin). păcat! să mai povestesc de grafica computerizată? e prea science-fiction!
noi, ce să facem? admirăm voroneţul.
Ar fi caraghios sa-mi dau cu parerea despre cultura benzilor desenate in Romania, pentru ca nu ma pricep. Totusi, nu cred ca trebuie uitat fenomenul Pif, revista aceea care era asa de cautata (e drept, si pentru gadget-uri) pana pe la inceputul anilor '80.
RăspundețiȘtergereSi pentru ca tot suntem pe un blog mai apropiat de literatura decat de alte domenii, sa fac si eu o conexiune tematica - recentul roman Derapaj al lui I. Manolescu (l-ati citit?) ne spune cate ceva despre 'pifomania' de care ziceam mai sus.
@Micawber - http://chestiilivresti.blogspot.com/2008/11/pif-iada.html
RăspundețiȘtergere@ dragos c butuzea
RăspundețiȘtergereE limpede, v-ati facut temele - nu ca m-as fi indoit de asta :) Sunt in mare de acord despre ce scrieti despre Derapaj, daca o sa am timp am sa scriu si eu candva despre cartea asta.
A, sa nu uit: Pif si Rahan, desigur. E drept, nu-s benzi desenate autohtone, dar impactul pe care l-au avut la vremea lor a fost important.
Am crescut cu Pif si Rahan, aveam si cateva numere din Mickey Mouse. Recunosc, citeam si benzile desenate din Cutezatorii sau din almanahurile vremii. Imediat dupa '90 aparusera prin librariile noastre albume de benzi desenate frantuzesti, in fapt traduceri ale unor serii celebre DC & Marvel : Jonah Hex, Conan, Visitateurs, Arak, Manoir des fantomes, Les Titans, etc, etc. Pe care le colectionam cu frenezie, chit ca aparusera prin anii '80 la ei. Si din care nu mai am nimic.
RăspundețiȘtergereAcum am o colectie de benzi desenate in format cbr, practic piraterie, dintr-un motiv dureros de simplu : pretul. Nu doar ca nu gasesc mai nimic din ce ma intereseaza aici, dar si preturile sunt prohibitive, cel putin pentru mine.
E nevoie de banda desenata, daca te prinde nu mai renunti la microb. Dar cred ca generatiile mai tinere, cu exceptia celor fani manga and stuff, ar trebui sa redescopere Pif :)