tema de azi, propusa de mine lui strelnikov e muzicala. adica la ce muzica te gandesti cand citesti. hm.. lets see:
literatura americană (scott fizgerald, lolita lui nabokov şi tot interbelicul american) cu moonlight serenade a lui glenn miller sau perfidia aceluiaşi:
pe kafka îl asociez cu partea a treia din simfonia 1 de mahler:
iar când citesc postmodernisme, îmi răsună deseori bach. dar cântat de bobby mcferrin:
[Strelnikov] m'am gandit juma de ora degeaba la subiectu de azi, trust me my Brothers. imi dau seama ca, desi imi place sa citesc si imi place sa ascult muzica, niciodata n'a existat o relatie intre pasiunile astea [nici macar cand citesc pe muzica]. cartile nu'mi sugereaza melodii, melodiile nu ma duc cu gandu la carti, e chiar ciudat.
pot incerca o explicatie [in care nu prea cred de fapt but anyway]: Nietzsche [si pe urmele lui o serie de filosofi ai culturii din sec 20, de la fascisti ca Ernst Bertram la marxisti ca Adorno & baietii din Frankfurt, apoi Blanchot] vede un antagonism, o tensiune intre text & muzica, odata iesite pe uscat din unitatea religioasa initiala: textul e esential apolinic si sta la baza civilizatiei, a contractului de orice fel. muzica e dionisiaca, tinde sa anuleze eforturile ordonatoare ale limbajului articulat. ganditi'va [ne sfatuieste Adorno] la aventura lui Ulise cu Sirenele.
habar n'am daca din cauza Sirenelor nu leg io nici o carte de vreo melodie, i just dont. si totusi.. parca Jocul divinului Hesse mi se pare, cum sa zic, so Bach.
interesanta tema, dom'le. tre' sa ma gandesc... :)
RăspundețiȘtergerehmmm, nici eu nu prea asociez cartile cu muzica (sau invers). nici macar cand citesc / ascult ceva de cohen :)
RăspundețiȘtergere@ dragos: sunt curioasa - la ce muzica te gandeai cand citeai orbitor? da' cand citesti don quijote?
@zum - touche! pai nu mi se-ntampla intotdeauna... sunt carti la care nu pot asculta nici un fel de muzica (nici la quijote, si cred ca nici la orbitor)
RăspundețiȘtergere@ dragos: stai ca nu-nteleg: e vorba despre muzica pe care o asculti cand citesti - adica iei cartea si te gandesti ce-ar merge cu ea si pui un cd? - sau muzica pe care o asociezi cu respectiva carte - adica citesti ce citesti si iti zici "mai sa fie, romanul asta parc-ar fi master of puppets"? :)
RăspundețiȘtergere@zum - e asa: dupa ce citesc cartea, asociez impresia de final a cartii cu impresia pe care mi-a lasat-o melodia. sau pe parcursul lecturii, imi vine pur si simplu in cap melodia - asocierea e involuntara, proustiana, as zice :)
RăspundețiȘtergere@ dragos: mda, eu tocmai asocieri de-astea involuntare nu fac.
RăspundețiȘtergereda daca zici ca-i asa, pai toata literatura americana pe o melodie - doua?! ntz, ntz :)
devine interesanta problema, zau :)
RăspundețiȘtergereinainte sa ma'ntrebi, dragos, as fi zis ca'i cel mai normal lucru sa faci conexiuni d'astea [la fel cum faci intre carte & film, sau film & muzica].
ever since ma tot gandesc, si degeaba, nu se leaga nimic..
i'll ask some friends etc.
eu nu cred ca asocierile astea se fac automat. si cand se fac sunt de-alea care-ti sunt servite de-a gata: unele carti vin cu soundtracku' propriu (citesc eu acum The Rachel Papers prin care canta Velvet Underground), mai ai scriitori din aia care se declara inspirati de cate-un gen muzical (unii americani cu jazz-ul), mai sunt cazurile cand citesti niste carti in perioada unei obsesii muzicale si poate iti ramane asocierea (care tine mai mult de domnul pavlov, asa ca hai sa n-o luam in calcul :)). si, daca te gandesti bine de tot, poti sa zici ca strelnikov cu Jocul... si Bach (dar asta cand ti se cere sa te gandesti. si cred ca tine de preferinte - iti place o carte, iti place un compozitor, merg foarte bine impreuna).
RăspundețiȘtergerealtfel mi-e greu sa cred ca in timp ce citesti iti tasneste automat o melodie in cap. vorbesc aici de cititul pe bune, nu de cititul cu mintea aiurea :))
deci e weird: io nici macar asocieri pavloviene n'am [desi intotdeauna citesc cu muzica'n background, cu ipodu etc]. nada.
RăspundețiȘtergereiar faza cu Jocu e, cum sa zic, aproape mura'n gura: pana si Borges zice ca aia'i o carte despre muzica, e aproape imposibil sa n'o vezi asa [dac'ai citit'o de 10x & te obsedeaza].
ciudat e ca, in general, io n'am granite fixe intre genuri, mereu asociez stuff intre ele, muzica mirosuri vreme etc.
in fine.
@ strelnikov: pai cititul cu ipodu nu se pune, muzica aia e acolo mai mult sa te fereasca de alte zgomote decat ca sa fie ascultata. adica la mine asa e.
RăspundețiȘtergereaoleu, asa-i, Jocul are ceva cu muzica! :) (mi-e rusine, da' n-am citit-o pana acum, asta e. mai incolo, ca e oricum ultima mea speranta de a ma imprieteni cu Hesse :))
si eu asociez muzica, mirosuri, culori etc. da' cititul parca nu-i in aceeasi categorie.
exact: nu'i aceeasi categorie. totusi: dc nu?!
RăspundețiȘtergerechiar sunt curios acuma. poate mai baga careva o opinie, so far suntem 3:1 contra lu dragos :)
n-am citit 'ciresarii', dar banuiesc k s-ar potrivi 'calusarii', nu?
RăspundețiȘtergereps cuvint de verificare: 'noricari'. adik soricari cu model de nori ;)
nu, la "ciresarii" se potrivesc cantece de-alea pionieresti cu capu sus, fruntea-nainte si cravata fluturand. sau de-alea gen "liceenii" :) (oh, ce-am putut sa zic! "ciresarii" era una dintre cartile mele preferate :()
RăspundețiȘtergere