[dragoş c] eroii mei politisti
cand ma gandesc la romanul politist, simt o mare placere, gandindu'ma la eroii lui, care pentru mine intruchipeaza un spirit "american", chiar daca unii dintre autori sunt englezi. surprinzator, cel mai tare autor "politist", pentru mine, nu e marea Agatha. ci altii:
incep cu Poe - al carui erou August Dupin le da tuturor clasa - ma bantuie si acum animalul criminal din rue Morgue.
urmeaza eroul cameleon al Patriciei Highsmith - Tom Ripley - bogata sursa cinematografica, poate din pricina neobisnuitului erou, la noi mai putin cunoscut [a fost tradus abia prin 92 la Humanitas].
urmeaza apoi seria detectivilor mistocari, gagicari si teribili - ai lui Chandler [Philip Marlow], Peter Chambers [Mark Preston], Peter Cheyney [Lemmy Caution], James Hadley Chase [Lew Brandon] - ultimi trei autori fiind englezi.
m'asteapta cu romanele lor Ellroy, publicat acum de Polirom si de asemena Akunin.
de ce'am adus discutia?
pentru ca romanul politist e'un univers aparte, paralel cu literatura gafaitoare din mainstream.
[Strelnikov] frankly my Brothers, enigmele politiste nu m'au entuziasmat niciodata, nu stiu de ce, pt ca altfel subscriu fara retineri la fraza lui Godard [all u really need.. is a gun and a girl]. intre eroii mei din pop literature se numara Omu Invizibil, Feyd Rautha, Iuda, Spanu, Victor Frankenstein & altii – insa nici un detectiv..
dar e interesant ca atatia Autori Misto [de la Poe la Eco, si mai ales the great Jorge Luis] au fost complet obsedati de genu asta. but why? iata my Brothers, o posibila explicatie [evident ca nu'i originala]:
epoca'n care a inflorit romanul politist – sec 19 – fiind epoca Ratiunii, s'a putut deriva de aici imaginea lumii-ca-rebus, a detectivului-hermeneut. desigur enigme & mistere exista dintotdeauna'n literatura [si viata] dar e absolut moderna aceasta incredere in capacitatea mintii umane de'a le decripta fara rest.
probabil asta face Numele Trandafirului [roman politist in care nici o enigma nu e rezolvata, decat intamplator] so post-modern.
cand ma gandesc la romanul politist, simt o mare placere, gandindu'ma la eroii lui, care pentru mine intruchipeaza un spirit "american", chiar daca unii dintre autori sunt englezi. surprinzator, cel mai tare autor "politist", pentru mine, nu e marea Agatha. ci altii:
incep cu Poe - al carui erou August Dupin le da tuturor clasa - ma bantuie si acum animalul criminal din rue Morgue.
urmeaza eroul cameleon al Patriciei Highsmith - Tom Ripley - bogata sursa cinematografica, poate din pricina neobisnuitului erou, la noi mai putin cunoscut [a fost tradus abia prin 92 la Humanitas].
urmeaza apoi seria detectivilor mistocari, gagicari si teribili - ai lui Chandler [Philip Marlow], Peter Chambers [Mark Preston], Peter Cheyney [Lemmy Caution], James Hadley Chase [Lew Brandon] - ultimi trei autori fiind englezi.
m'asteapta cu romanele lor Ellroy, publicat acum de Polirom si de asemena Akunin.
de ce'am adus discutia?
pentru ca romanul politist e'un univers aparte, paralel cu literatura gafaitoare din mainstream.
[Strelnikov] frankly my Brothers, enigmele politiste nu m'au entuziasmat niciodata, nu stiu de ce, pt ca altfel subscriu fara retineri la fraza lui Godard [all u really need.. is a gun and a girl]. intre eroii mei din pop literature se numara Omu Invizibil, Feyd Rautha, Iuda, Spanu, Victor Frankenstein & altii – insa nici un detectiv..
dar e interesant ca atatia Autori Misto [de la Poe la Eco, si mai ales the great Jorge Luis] au fost complet obsedati de genu asta. but why? iata my Brothers, o posibila explicatie [evident ca nu'i originala]:
epoca'n care a inflorit romanul politist – sec 19 – fiind epoca Ratiunii, s'a putut deriva de aici imaginea lumii-ca-rebus, a detectivului-hermeneut. desigur enigme & mistere exista dintotdeauna'n literatura [si viata] dar e absolut moderna aceasta incredere in capacitatea mintii umane de'a le decripta fara rest.
probabil asta face Numele Trandafirului [roman politist in care nici o enigma nu e rezolvata, decat intamplator] so post-modern.
rouletabille nu-ti place?? sau n-ai citit 'misterul camerei galbene'? ;)
RăspundețiȘtergeremie totusi agatha mi se pare mama (mare) a tuturor - nepoata directa a lui poe. dar o prefer pe miss marple lui poirot
ps detectivii americani nu-mi plac; prefer genu 'drawing-room riddle'...
Sherlock Holmes ? sau Father Brown, cel admirat de Borges?
RăspundețiȘtergereelementar, draga florin!
RăspundețiȘtergereas zice: amindoi (chesterton e oricum una din febletile mele...)
mda, marple, poirot, uscatura de wimsey, dalgliesh, maigret, montalbano, barnaby, astia imi plac.
RăspundețiȘtergeresherlock si rouletabille is distractivi, le citesc cu placere aventurile dar nu incerc sa rezolv misterele, nu-i chiar aceeasi branza ca mai sus.
seria detectivilor mistocari, gagicari si teribili nu imi place deloc. Wayne Knight joaca mult mai bine rolul ala.
@als - mi-a placut si misterul cemarei galbene, dar acum mi se pare cam tras de par. eu raman totusi la poirot (mai ales ustinov). apropo, tie iti place albert finney? mie mi-a placut in sub vulcan.
RăspundețiȘtergere@florin - sherlock holmes e ok, dar prea e sherlock :) n-am citit chesterton nimic.
@Adina - montalbano e pe vine.
poirot e david suchet, iar david suchet e poirot!!!
RăspundețiȘtergere@supastar - nope. :)
RăspundețiȘtergerenici mie nu-mi place suchet (k sa fiu sincer, nici nu ma uitam la tv k nu ma omor dupa seriale...), ustinov RULZ, iar finney idem in 'sub vulcan' (da nu numai acolo ;P)
RăspundețiȘtergere