dragoş c
după 10 zile de concediu la constanţa, de-acum o săptămână, constat că pentru mine oraşul nu mai reprezintă nimic, în afară că aici sunt mama şi tata. am ieşit din casă rar, am stat mai mult în vizuina camerei mele construită demult - singura sinonimă copilăriei şi studenţiei pierdute. noi sunt calculatorul, filmele fără număr, postările pe blog şi lecturile rahitice. numai câteodată briza mirosind a mare furişată pe geam aducea constanţa la mine.
trecerea întâmplătoare pe lângă cazinoul de pe faleză descuamat şi bătut de valuri rezumă stadiul prezent al oraşului - toate vestigiile trecutului ce-amintesc cele câteva clipe de glorie stau în paragină. la fel, clipele de glorie ale copilăriei şi tinereţii mele. acum oraşul e altul, unul de tranziţie, plin de oameni neinteresa(n)ţi, venetici familişti cu burţi şi maşini şi copii şi buleli şi viaţă tristă, în contrapondere cu câţiva ciocoi tineri fericiţi în maşini decapotabile - aşa cum viaţa mea e alta, de bucureştean intelectual frustrat în căutarea mulţumirii de sine.
doar că, spre deosebire de oraş, ce şi-a lăsat trecutul în urmă, uitându-l, eu îl duc tot timpul cu mine, fericit undeva pe-acolo.
alte mărturii despre alte locuri:
[zum, din Berlin, Germania]
HU Berlin, Institutul de Fizica – la marginea orasului, aproape nestiuta [ajungi acolo daca ai prieteni matematicieni, fizicieni sau psihologi, daca ai treaba la biblioteca din zona – foarte misto, apropo – sau daca te incumeti o data pe an, in noaptea lunga a stiintelor], cladirea asta a primit ceva premii si a starnit admiratie si ura. daca aveti drum la Schoenefeld, opriti'va cu vreo doua statii inaintea aeroportului si plimbati'va un pic, e un 'orasel' ciudat si ultra-modern pe care foarte putini vizitatori ai Berlinului ajung sa'l vada:
HU Berlin, Institutul de Fizica – la marginea orasului, aproape nestiuta [ajungi acolo daca ai prieteni matematicieni, fizicieni sau psihologi, daca ai treaba la biblioteca din zona – foarte misto, apropo – sau daca te incumeti o data pe an, in noaptea lunga a stiintelor], cladirea asta a primit ceva premii si a starnit admiratie si ura. daca aveti drum la Schoenefeld, opriti'va cu vreo doua statii inaintea aeroportului si plimbati'va un pic, e un 'orasel' ciudat si ultra-modern pe care foarte putini vizitatori ai Berlinului ajung sa'l vada:
[diacritica, dintr'un codru Germanic]
casuta lu' Alba–ca–Zapada. Sau a lu' mamaia lu' Scufita Rosie. sau poate a lu' tanti care poftea la Hansel si Gretel, mai stii... de poveste, oricum:
casuta lu' Alba–ca–Zapada. Sau a lu' mamaia lu' Scufita Rosie. sau poate a lu' tanti care poftea la Hansel si Gretel, mai stii... de poveste, oricum:
[delaskela, din Bucuresti, Ro]
1927: atenuat, lipsit de chef, purtat de apele unui plictis fara iesire, imi beau cafeaua privind de pe balcon aceasta cladire veche, anonima, tacuta, de o solemnitate usor ponosita:
1927: atenuat, lipsit de chef, purtat de apele unui plictis fara iesire, imi beau cafeaua privind de pe balcon aceasta cladire veche, anonima, tacuta, de o solemnitate usor ponosita:
[alex marx, din Orléans, Franta]
Hôtel Cabu, mic bijou al celei de'a doua Renaissance française – perioada puternic marcata de stilul magnanimului rege Henri II – si prima cladire de acest gen din Orléans. edificiul a fost ridicat in 1548 de arhitectul Jacques Androuet du Cerceau pentru un avocat, maitre Philippe Cabu, al carui blazon e vizibil pe fatada. dupa legenda [sau dupa gurile rele] hotelul ar fi gazduit'o prin 1549 pe Diane de Poitiers, favorita regelui timp de vreo doua decenii..
Hôtel Cabu, mic bijou al celei de'a doua Renaissance française – perioada puternic marcata de stilul magnanimului rege Henri II – si prima cladire de acest gen din Orléans. edificiul a fost ridicat in 1548 de arhitectul Jacques Androuet du Cerceau pentru un avocat, maitre Philippe Cabu, al carui blazon e vizibil pe fatada. dupa legenda [sau dupa gurile rele] hotelul ar fi gazduit'o prin 1549 pe Diane de Poitiers, favorita regelui timp de vreo doua decenii..
[adinab, din Timisoara, Ro]
construita la inceputurile cartierului Fabric din Timisoara, se spune, mai precis in zona Printul Turcesc, cu un destin partial neaflat: de pe la 1920 se stie ca a fost vila unui farmacist evreu
foarte bun la suflet, ca avea o curte mare si plina de tei si ca peste acea curte au fost construite bine dupa 1950 casutele de pe partea drapta a strazii Inocentiu Micu Klein, ca dupa confiscarea de comunisti si fuga/vinderea in Israel a familiei farmacistului a fost locuita de orfanii unui institut, care au ars tot parchetul pentru a se incalzi, si ca apoi a fost si e locuita de familia unui notar, ca este monument istoric si ca actualii locatari o tot renoveaza de 20 de ani:
construita la inceputurile cartierului Fabric din Timisoara, se spune, mai precis in zona Printul Turcesc, cu un destin partial neaflat: de pe la 1920 se stie ca a fost vila unui farmacist evreu
foarte bun la suflet, ca avea o curte mare si plina de tei si ca peste acea curte au fost construite bine dupa 1950 casutele de pe partea drapta a strazii Inocentiu Micu Klein, ca dupa confiscarea de comunisti si fuga/vinderea in Israel a familiei farmacistului a fost locuita de orfanii unui institut, care au ars tot parchetul pentru a se incalzi, si ca apoi a fost si e locuita de familia unui notar, ca este monument istoric si ca actualii locatari o tot renoveaza de 20 de ani:
[utopia balcanica, undeva intre Tunisia si Algeria]
mersul prin soare te invata sa iubesti spatiile inchise, prin urmare dumnezeul beduinilor sta la garsoniera si e foarte fericit:
mersul prin soare te invata sa iubesti spatiile inchise, prin urmare dumnezeul beduinilor sta la garsoniera si e foarte fericit:
[zamo.ca, din Toronto, Canada]
Biblioteca Robarts @ U of T. cladirea impozanta de vreo 20 de etaje este cea mai mare din campus si totodata singura deschisa 24 de ore, ceea ce o face nu numai un excelent obiectiv turistic, dar si terorist. studentii care o impanzesc sunt cu ochii'n patru pentru atacurile din Newfoundland cu deltaplanul. a aparut atat in "Friends" in episodul "The One Where Joey Speaks French" cat si in "Numele Trandafirului", nuvela scrisa de Eco la U of T:
Biblioteca Robarts @ U of T. cladirea impozanta de vreo 20 de etaje este cea mai mare din campus si totodata singura deschisa 24 de ore, ceea ce o face nu numai un excelent obiectiv turistic, dar si terorist. studentii care o impanzesc sunt cu ochii'n patru pentru atacurile din Newfoundland cu deltaplanul. a aparut atat in "Friends" in episodul "The One Where Joey Speaks French" cat si in "Numele Trandafirului", nuvela scrisa de Eco la U of T:
[caligraf, din Québec, Canada]
Bureau du Registraire, Université Laval – quoi d'étonnant, si la prison ressemble aux usines, aux écoles, aux casernes, aux hôpitaux, qui tous ressemblent aux prisons?
Bureau du Registraire, Université Laval – quoi d'étonnant, si la prison ressemble aux usines, aux écoles, aux casernes, aux hôpitaux, qui tous ressemblent aux prisons?
[khronos: din Cluj, Ro]
pare tipul de cladire in gradina careia stau pentru totdeauna pe post de ingrasamant pentru trandafiri negri o duzina de afrodite plinute proaspat deflorate si ce are drept paznic un dobermann lucios cu ochi aprinsi si bale insangerate. stapanul trebuie sa fi avut o familie
completa, trei fii, o fiica si o consoarta cerebrala cu infatisare de vampa care sa se infrupte ziua dintr'o biblioteca selecta si noaptea din prunci fragezi:
pare tipul de cladire in gradina careia stau pentru totdeauna pe post de ingrasamant pentru trandafiri negri o duzina de afrodite plinute proaspat deflorate si ce are drept paznic un dobermann lucios cu ochi aprinsi si bale insangerate. stapanul trebuie sa fi avut o familie
completa, trei fii, o fiica si o consoarta cerebrala cu infatisare de vampa care sa se infrupte ziua dintr'o biblioteca selecta si noaptea din prunci fragezi:
[subteranienii, din Sibiu, Ro]
foisorul din parcul Sub Arini e un loc care imi place mult. dupa cum se poate vedea, e un loc-umbrela, evazat si protector, pe care l'as lua cu mine si pe vreme de ploaie, si de soare puternic. cum nu pot face asta, ma ia el pe mine de fiecare data cand trec prin Sub Arini.
foisorul se ridica mult deasupra "blatului negru" al parcului, cum zice Moni Stanila. dat fiind ca nu am postat poemul de sambata, profit de ocazia acestei sesiuni pentru a introduce fragmentul din primul poem al vol. Postoi Parovoz, intitulat am re[de]venit, care mi'a si inspirat, de altfel, postarea:
foisorul din parcul Sub Arini e un loc care imi place mult. dupa cum se poate vedea, e un loc-umbrela, evazat si protector, pe care l'as lua cu mine si pe vreme de ploaie, si de soare puternic. cum nu pot face asta, ma ia el pe mine de fiecare data cand trec prin Sub Arini.
foisorul se ridica mult deasupra "blatului negru" al parcului, cum zice Moni Stanila. dat fiind ca nu am postat poemul de sambata, profit de ocazia acestei sesiuni pentru a introduce fragmentul din primul poem al vol. Postoi Parovoz, intitulat am re[de]venit, care mi'a si inspirat, de altfel, postarea:
sunt
puternica
puternica
stanca din mijlocul
camerei sunt eu
camerei sunt eu
si umbrela pe care o arunc deasupra
capului
capului
ca pe un lasou ma
va purta spre turnul inalt
va purta spre turnul inalt
in care doarme
Voronin
Voronin
[zamboni: din Helsinki, Finlanda]
...intotdeauna m'am intrebat daca vikingii au descalecat sau, mai degraba, au debarcat in Finlanda:
...intotdeauna m'am intrebat daca vikingii au descalecat sau, mai degraba, au debarcat in Finlanda:
[puteti gasi, pe
cateva din blogurile astea, poze mai misto]
cateva din blogurile astea, poze mai misto]
vrei sa zici c'asa'i acuma, paraginit?
RăspundețiȘtergereciudat, ca e inflatie de cazinouri in ultima vreme. numa pe mosilor, unde stau, sunt vreo 5-6 noi
anyway revenind la carti, parca 'intunecare' a lui cezar petrescu incepe c'o scena la cazinoul din cta, in 1914 :)
btw, nu'i rea cartea aia, as far as i recall..
RăspundețiȘtergerecezar petrescu?! u must be kidding
RăspundețiȘtergeream zis decat ca nu'i rea :)
RăspundețiȘtergerein alta ordine de idei, ati tras o fraza ubercool, azi pe blogu marxian, chapeau
... pt k zina-cea-rea nu a fost invitata, si-a facut PROPRIILE 'postcards' aici:
RăspundețiȘtergerehttp://www.isuciu.ro/?p=3231