imdb
se socoteşte îndeobşte* că în faţa a ceva sublim, încerci mai întâi o reacţie de reţinere sau chiar împotrivire -
ghetourile mizerabile de imigranţi africani şi chinezi.
foamea după banii negri.
supravieţuirea.
o barcelonă apocaliptică în care catedrala lui gaudí e undeva departe, sub ceţuri
-, pentru ca în momentul următor să intervină plăcerea -
speranţa într-o lume de dincolo.
credinţa în oameni.
dragostea filială.
regizorul nu oglindeşte lumea urâtă, ci o ordonează după viziunea sa, caleidoscopic. creând o alta, suportabilă dar insuficientă.
iar scena de final, a pătrunderii în lumea de dincolo, te poate face, spectatorule, să-l vezi în personajul principal pe isus cristos.
un film care pe mine m-a cutremurat, cum demult n-a mai făcut-o vreunul. în afara emoţiilor ameţitoare, cuvintele se dovedesc total inabile.
multumesc tabu.
_________________________________
*evanghelos moutsopoulos, categoriile estetice, univers, 1976
Merg pe mâna ta; îl caut
RăspundețiȘtergereȘi eu :)
RăspundețiȘtergereCine este "isus cristos" ?
RăspundețiȘtergere@Anonim - era un tip, nu l-ai cunoscut.
RăspundețiȘtergere