mă lupt cam de-o săptămână cu romanul imens al lui doris lessing, carnetul auriu. merge greu, e o carte scrisă în anii 60, cu multă politică, iubiri neîmplinite, lupte între sexe, intenţii de schimbare a lumii...
la început, m-a plicitisit cu opinii fade a două femei divorţate, dar apoi una dintre ele, scriitoare comunistă, îşi povesteşte zbuciumările tinereţii. aşa c-am început să iau romanul în serios.
hm, feminismul e deja fumat, huh?
RăspundețiȘtergereM-am luptat cu Povestirile africane fara prea mult succes. Lectura greoaie, lipsita de satisfactii. N-am mai avut curiozitatea sa incerc si altceva, cred ca e pur si simplu un autor care nu mi se potriveste.
RăspundețiȘtergere