am o nedumerire.
mai intru din când în când prin anticariate, unde dau peste unii intelectuali de sex masculin care put de-ţi mută nasul. mi s-a întâmplat chiar să ies imediat din prăvălie, sufocat. chiar şi la lansări de carte poţi da peste aşa ceva, printre scriitori, traducători - sunt atât de neglijenţi, că nu vrei să ai de-a face cu ei, ba chiar cauţi motiv să fugi. desigur, politeţea te împiedică să spui ceva, ca să nu jigneşti.
ce nu înţeleg este de ce, oricât de săraci ar fi, oamenii aceştia, cei mai mulţi peste 50 de ani, nu-şi spală regulat trupul şi hainele şi nu-şi cumpără un deodorant. ştiu, sunt preocupaţi mai mult de spirit, dar totuşi.
dacă nu le pasă de ei înşişi, de ce le-ar păsa de ceilalţi?
Ultima oară când am întâlnit un grup de scriitori, m-a izbit mirosul de tărie.
RăspundețiȘtergereeu cred ca fiecare tagma are aromele ei. :))
RăspundețiȘtergereAroma de transpiraţie e aroma tagmei nesimţiţilor, fără supărare !
RăspundețiȘtergerePoate aşa vor acei scriitori şi traducători să arate că s-au desprins de preocupările telurice şi trăiesc numai în sfera eterică a creaţiei ! :D
Nu vă grăbiți, dragi colegi bloggeri!
RăspundețiȘtergereAmintiți-vă cum era portretizat Eminescu însuși, de către contemporanii săi. Exact la fel: neglijent cu sine, rufos, nespălat, ba chiar și plin de ploșnițe(vezi portretul oripilant făcut de P.P. carp, exponent al marii boierimi moldovene). Ba parcă și Maiorescu se declară, undeva, sastisit de nesimțirea lumească a Poetului național. Deci, zic și eu, poate că nu e o chestiune ce ține neapărat de un anume statut intelectual creator, ci de balcanismul inerent al rasei!
Dinu D. Nica