încă de la început, martha bibescu descrie un marcel proust avid de relaţii, ca un zmeu răpitor de fecioare:
palid şi bărbos, cu gulerul paltonului ridicat, peste cravata albă, Marcel Proust, îşi trăsese scaunul de la începutul serii. şi şi-l potrivise în aşa fel, între sală şi mine, de ai fi zis că voia să mă acapareze, să mă sechestreze şi, împreună cu el, să mă izoleze de restul lumii. (p.34)
apoi scriitoarea caută să surprindă, din scrisorile lui proust, sentimentele acestuia pentru cei doi veri ai ei, anton bibescu - dramaturg şi om cultivat - şi emanuel bibescu - specialist în arta gotică -, împreună cu prietenul bertrand de fénelon.
la începutul relaţiilor, marcel proust frizează prin ironie şi erudiţie, apoi se leagă de celălalt cu o pasiune aproape maladivă. de pildă, când lui anton bibescu îi moare mama, Proust plănuieşte să vină în românia să-i fie aproape: "strehaia nu e pentru mine decât locul unde te afli tu." (p.88) şi îl agasează cu scrisorile: "tu eşti singura persoană pe care aş dori într-adevăr s-o văd la ora asta, te îmbrăţişez aşa cum te iubesc - din toată inima."(p.86)importante mi s-au părut două fragmente de scrisori:
unul, despre salvarea pe care şi-a găsit-o în condiţiile bolii sale - astmul - anume întreţinerea perenă a dorinţei:
poate şi marea sobrietate a vieţii mele: fără călătorie, fără plimbări, fără lumină, este o circumstanţă care întreţine în mine perenitatea dorinţei. iar când nu te gândeşti la propria desfătare, găseşti plăcere până şi în a constata legile în virtutea cărora ce credeai că poţi păstra îţi este răpit, chiar şi inimile. (p.116)
cu alte cuvinte, chiar şi fără a mai atinge vreun ţel, îţi rămâne drumul. sau, chiar şi fără CE, îţi rămâne CUM.
al doilea, exprimă ce înseamnă, după proust, prietenia:
când voi găsi în sfârşit pe cineva care să procedeze cu mine aşa cum încep eu întotdeauna prin a proceda cu prietenii mei, până când ei mă văr fi deziluzionat prin prea puţină reciprocitate, pe cineva cu care să pot face un pact bilateral pe deplin inviolabil, şi frumos...?
din păcate, nu a întîlnit pe nimeni.
alte fragmente:
- geniul este o lungă adolescenţă (p.47)
- Proust, un foc de artificii într-o mină de smaralde; el ştia tot şi spiritul său îi lumina comorile (p.37)
- un englez spune: cea mai puternică impresie pe care o luăm cu noi la paris, este domnul Proust. "eram deja încântat", povesteşte Proust, "însă prea devreme, căci englezul adaugă: el este primul bărbat pe care îl vedem cinând în palton de blană. (p.159)"
despre viaţa lui marcel proust, vedeţi filmuleţul din dreapta sus a blogului, în bară.
martha bibescu (foto), la bal cu marcel proust (au bal avec marcel proust), editura dacia, cluj-napoca, 1976, traducere de tudor ionescu, 186 de pagini
coperta de vasile pop silaghi
da' anton bibescu nu era sotul printesei bibescu? parca asa retinusem din jurnalul lui sebastian, care vorbea de "menajul bibescu". e totusi posibil sa incurc eu lucrurile...
RăspundețiȘtergereDacă nu mă înșel, Martha Bibescu, alias Martha Bibesco, nume sub care este mai cunoscută de francezi (la fel cum și Ionesco este un autor francez, sic!), a cochetat și ea cu literatura, scriind poezie...
RăspundețiȘtergereFoarte fain, m-a uns pe suflet ce-ai scris şi ce-ai citat, am nişte curiozităţi în ce-l priveşte pe Proust, tre' s-o caut pe la anticariate! Şi o să văd şi filmul după ce termin toate volumele, nu vreau să ştiu mai multe decât sunt în carte, deocamdată :)
RăspundețiȘtergeremartha bibescu nu este un narator foarte de incredere. are tendinta sa exagereze uneori pentru a-si spori prorpria fascinatie si importanta.
RăspundețiȘtergerecompletare: la fel ca si Ana de Noailles, care-i era verisoara, e cunoscuta mai mult pentru prieteniile si relatiile pe care le-a avut, doamana de salon, decat ca scriitoare.
RăspundețiȘtergere@Anca - pe sot il chema george.
RăspundețiȘtergere@Adrian Glodoreanu - ba a scris si romane, Proust insusi i-a laudat unul.
@Rontyiki - cartea ti-o pot da eu. iar viata lui o poti citi lejer, romanul e altceva.
@YukiAme - cartea si-a construit-o pe baza corespondentei lui Proust, are deci o oarecare "obiectivitate". si a fost o scriitoare recunoscuta la francezi.
Mulţam mult! Înainte să văd răspunsul tău, am dat o raită prin anticariatele online pe care le mai ştiu şi prin google şi nici urmă de carte, aşa că, după ce termin toate volumele, voi recurge la oferta ta :)
RăspundețiȘtergereSunt la volumul 5 şi nu mă grăbesc, citesc pe îndelete, am uneori senzaţia că ar trebui s-o reiau după ce o termin :)) N-am s-o fac totuşi...prea curând...
Cand a fost Regina Maria in Franta, dupa primul razboi mondial, pentru a obtine recunoasterea unirii la Versailles, s-au dat multe petreceri in cinstea ei. La o astfel de petrecere, a fost invitat si Marcel Proust, care din cauza prieteniei sale cu Marta Bibescu (germanofila) a refuzat invitatia, pretextand ca nu vine sa vada "noutatea".
RăspundețiȘtergere