un tânăr bogat află că tatăl său de departe mai are puţin de trăit. îi vine aproape şi se gândeşte să-i facă ultimele clipe fericite, indiferent cu ce costuri. ajută până la urmă şi la moarte.
un film deci despre moarte, morală, ratare, dar mai ales iubire. într-o epocă de profundă barbarie.
pe alocuri, un domn lăzărescu intelectual, afemeiat, cu un fiu bogat. nu e mult talent actoricesc, însă scenariu mie mi-a plăcut, măcar pentru acele bavardeli intelectuale.
totuşi, deşi vorbesc despre cărţi şi filme până când mor, unii intelectuali se mai întreabă şi despre ce-au lăsat în urmă, ceea ce e ok. de văzut, dar nu neapărat.
mai jos un fragment de reţinut.
contrar a ceea ce crede lumea, secolul 20 nu a fost chiar atât de sângeros.un milion de oameni au murit în războaie, la care se adaugă 10 milioane din timpul gulag-ului rusesc şi un milion pe câmpurile de luptă din China. asta înseamnă 13 - 13,5 de milioane de morţi.
nu este prea impresionant în comparaţie cu secolul 16, când spaniolii şi portughezii au reuşit, fără camere de gazare sau bombe, să facă să dispară 150 de milioane de indieni din america latină.
e muncă multă, 150 de milioane de persoane dintr-un foc. veţi spune că au avut susţinerea
bisericii, dar totuşi e muncă multă. între timp, în america de nord, olandezii, englezii, francezii şi americanii s-au simţit inspiraţi şi au decapitat încă 50 de milioane. în total 200 de milioane de morţi. cel mai mare masacru în istoria umanităţii.
asta s-a întâmplat aici, în jurul nostru. şi nici măcar un mic muzeu al holocaustului.
da, mi-a placut mult filmul asta cand l-am vazut. acum as fi probabil mai critic decat atunci. si apropos de masacre & stuff:
RăspundețiȘtergereDuring the war "annihilationist and exterminationalist rhetoric" was tolerated at all levels of U.S. society; according to the UK embassy in Washington the Americans regarded the Japanese as "a nameless mass of vermin". Caricatures depicting Japanese as less than human, e.g. monkeys, were common. A 1944 opinion poll that asked what should be done with Japan found that 13% of the U.S. public were in favor of the extermination of all Japanese: men, women, and children. News of the atomic bombing were greeted enthusiastically in the U.S.; a poll in Fortune magazine in late 1945 showed a significant minority of Americans wishing that more atomic bombs could have been dropped on Japan. [wiki]
Eh, pana la urma totul se reduce la publicitate ! Cine sa le-o faca bastinasilor din America de Sud de acum 600 de ani ?! Si cine sa ridice glasul cu adevarat impotriva acelora care au fost singurii ce au folosit bomba atomica pentru a ucide oameni ?...
RăspundețiȘtergereNumaratoarea mortilor pentru Primul Razboi Mondial pare sa fie in jur de 37 milioane, iar pentru al Doilea Razboi Mondial, peste 60 milioane. 1 milion in razboaie? Oare de ce este nevoie sa manipulam o informatie pentru a transmite alta? Pentru mine asta nu e legacy, e doar o manevra ce nu merita retinuta pentru nimic.
RăspundețiȘtergerePoate n-am inteles bine, dar in razboaiele din secolul XX au murit mult mai multi. Numai Romania a dat aproape o jumatate de milion de morti in Al Doilea Razboi Mondial, fiind in top 10 din acest punct de vedere. Trecerea Prutului si mai ales a Nistrului a costat destul de mult, ca tot se discuta despre asta. Cat priveste crimele bisericii, asa se intampla oridecateori o credinta isi face de cap, avand in maini toata puterea. Dumnezeu e un politician sangeros. Despre crimele din Americi nu se mai discuta, asa cum nu se mai discuta despre victimele colonizarii Africii.
RăspundețiȘtergeream pus citatul fara sa verific corectitudinea lui - pana la urma, e un film de fictiune, in care personajele se pot insela - cum si afirma in film, in mod direct.
RăspundețiȘtergeretotusi, e un film despre intelectuali pe clae de disparitie, vrajiti de marxism, comunism, deconstructivism etc.
iar generatia tanara - prezentata - e fie obsedata de inginerii financiare, fie de sporturi extreme.
o intrebare: de ce mai sunt fascinati intelectualii de azi? doar de nihilism?
@Dragoș:
RăspundețiȘtergereRăspuns: De nihilism și de sex. Sau, viceversa!
Dinu D. Nica
Mi-a placut mult, mult filmul, m-a impresionat aproape pana la lacrimi (deh, fetele). E vorba atat de iminenta mortii, prezentata atat de direct, cat si de raportul cu tineretea si prietenia. Si de cat de greu ii este unui om ce a iubit si viata si cartile sa moara.
RăspundețiȘtergereMi-a placut fragmentul in care prietenii enumerau cum au fost ei existentialisti, deconstructivisti, structuralisti, socialisti. :)
@bookaholic - am copmarat filmul asta cu marea dinauntreu. io il aleg pe amenabar: http://chestiilivresti.blogspot.com/2010/03/am-plans-fara-sa-rad.html.
RăspundețiȘtergere@Dinu D. Nica - :)