peştera vrăjită

melancholia 

imdb

nu mă-nebunesc după von trier, ba chiar îl prefer pe cel din şeful şefilor, comedia burlescă, decât pe cel plin de obsesii şi depresii din antichrist, de pildă. cu toate acestea, chiar şi pentru cârcotaşi, lars von trier e altceva în cinematografie.

filmul mi s-a părut extrem de romantic, mai precis melancolic. poate pentru că e vorba şi despre wagner, a cărui temă (din tristan şi isolda) parazitează filmul până la obsesie; şi ale cătrui decoruri par furate de pe o scenă din bayreuth, cum bine se observa şi aici.

cred că filmul acoperă o altă obsesie a regizorului, cea a sfârşitului de lume (planeta melancholia (sic!) loveşte pământul), care cheamă, ca în metafora derulării tuturor imaginilor vieţii în clipa morţii, toate celelalte teme ale sale - nebunia femeii, raţionalitatea bărbatului, natura rea (pământul e rău, se rosteşte profetic), imposibilitatea civilizaţiei să acopere tainele omului, fetişurile culturale - bruegel, millais etc.

iar întrebarea importantă a filmului, după mine, apare după scena finală: la sfârşitul lumii, ce iei cu tine? ieşi la o terasă şi bei un pahar de vin - cum propune unul dintre personaje?. sau îţi construieşti o "peşteră vrăjită" în care ţi-aduni comorile sufletului - cum propune celalălalt personaj, justine (probabil von trier însuşi.)? iar întrebarea, totuşi, mai contează?

oricum, mi-au plăcut la nebunie cadrele luate de sus a călăriei din zori, ca şi cele din cosmos. şi unele scene burleşti, asemenea celor din şeful şefilor (apropo, un film despre care nu s-a discutat).

evident, melancholia este un film recomandat, mai ales că pare mai accesibil decât celelalte.