o altă carte a unui laureat cu nobel pentru fizică, de astă dată francez, alfred kastler. cartea mi se pare o destul de bună introducere în istoria descoperirii particulelor elementare. spun destul de bună şi nu foarte bună întrucât e parazitată de formule matematice opace cititorului nefamiliarizat cu ele, deşi la liceu (în 1990 - 1994), am parcurs cu grijă unele dintre aceste formule.am rămas cu câteva idei fundamentale pentru o înţelegere ştiinţifică a lucrurilor, nicidecum una umanist-grobiană, mult întâlnită din păcate, şi în mediul academic.
- materia, la scară atomică, se comportă corpuscular-ondulatoriu (onduscular), de neânţeles pentru organele noastre de simţ şi pentru limbajul nostru. (p.116)
- este imposibil pentru omul care observă să cunoască desfăşurarea "realităţii obiective". (p.143)
- fiecare intervenţie a observatorului modifică desfăşurarea realităţii. (p.142)
- principiul conservării energiei - este imposibil să se creeze energie. nu se poate decât schimba forma sa. (p.142)
- nu există în natură vreun principiu al finalităţii sau al cauzalităţii, acestea sunt concepte metafizice create de mintea umană şi suprapuse naturii înconjurătoare. în microfozică, legea cauzalităţii este înlocuită de cea probabilistică. (p.240)
alfred kastler, această stranie materie (cette étrange matière), editura politică, bucureşti, 1982, traducere de ligia ionescu, 252 de pagini broşate
coperta de valentina boroş
Aceste lucruri puteau fi citite și în cartea românului Dumitru Constantin Dulcan, ”Inteligența materiei”, editată pentru prima oară acum vreo patruzeci de ani și scoasă în vreo trei ediții până acum. Dar de ! nimeni nu e profet în țara lui...
RăspundețiȘtergere@Zina - poate. cartea a luat cica si premiul academiei. insa nu mai stiu care era miza, am citit-o parca in liceu. in schimb (?), cartea asta e o introducere, cu ajutorul descoperirilor teoriilor din fizica, in microfizica (fizica cuantica).
RăspundețiȘtergereCartea lui Dumitru Constantin(militar de formație, care și-a adăugat numele Dulcan, la edițiile ulterioare ale cărții), rămâne o lucrare de popularizare, cu accente clare de senzațional. Cartea lui Kastler, este un eseu filozofic superior, ornamentat cu oleacă de pudră matematică. Și nu, nu înnebunim, defel: lucrurile cele mai complicate, sunt cele mai simple!
RăspundețiȘtergereDinu D. Nica