prigoana plăcerilor de michel onfray

michel onfray 
prigoana plăcerilor 
(le souci des plaisirs)
 editura humanitas, bucurești, 2012

 traducere de emanoil marcu

 226 de pagini broșate

 coperta de angela rotaru

este cea dintâi carte a acestui filozof francez, autor de bestselleruri pentru filozofi diletanți. pe la noi au fost publicate destule, pe la nemira, polirom și humanitas.

prezenta carte se ocupă de sexualitatea umană, în istoria ei antropologică, mai ales în lumina (sau umbra?) civilizației noastre creștine, în opoziție cu cea asiatică. mai precis, se ocupă de oprimarea liberei sexualități, în opoziție cu ''arta" indiană. bun cunoscător al lui freud (nu știu dacă și admirator), onfray pornește în expediția sa intelectuală la origini, pentru a descoperi etiologia nevrozei sexuale contemporane (teza).

într-un stil eclectic, de scurt tratat, istorie a ideilor, eseu și aforism, filozoful francez ne ia de la vechiul testament ebraic la secta lui isus omul, de la sfinții părinți la sistemul bisericesc actual, chiar și cel pseudo-seculatizat și caută să ne convingă că ceea ce gândim despre sex nu (mai) e cușer pentru persoana noastră. de aceea, inspirându-se din modul de a iubi indian, faimoasa kama sutra, onfray propune un eros solar - o subiectivitate libidinală. să nu catalogăm, fenomenologizăm sau încadrăm sexualitatea, ci să o descoperim fiecare, în funcție de nevoile individuale.

inventarea unei senzualități, fabricarea unei voluptăți, confecționarea unei plăceri, crearea unei bucurii nu țin de un proiect comunitar sau global, colectiv sau general, religios sau politic, ci de voința proprie a fiecărui individ. (p.226)

pe tot parcursul cărții, n-am putut să nu-i dau dreptate, chiar dacă uneori argumentația a stat, în văzul autorului, să fie violată de sentențiozități, retorisme și ironii gratuite. nu m-a deranjat desigur ateismul autorului, însă "prigoana" pe care autorul înusuși o face pare manifest comunistoid. totuși, apostolul pavel e mai mult decât defulare a propriei impotențe, sfântul augustin mai mult decât o relație "complicată" cu mama sa, cântarea cântărilor mai mult decât niște metafore puerile ale celor doi parteneri. asemenea reducționisme prea-corecte politic deranjează buna credință a cititorului și te fac să te gândești foarte ușor la manipulare.

de două mii de ani trăim într-o civilizație clădită pe ficțiunea existenței istorice a lui isus. această legendă se dezvoltă sub formă de nevroză prin demersul sfântului pavel, care încearcă să-și extindă patologia la scara lumii întregi prin zelul unor fanatici persecutați, devenind ei înșiși persecutori datorită lui constantin, suveran impotrant și om rău, convertit foarte oportun la delirul adepților lui chrestos cu unicul scop de a reface unitatea pierdută a unui imperiu muribund. acest cadavru imperial, resuscitat prin noul dispozitiv istoric, devine un imperiu nou sub numele de europa. (p.40)

 coperta ediției franceze

totuși, mai trebuie remarcate câteva incursiuni în filozofia lui bataille, ale templului indian de la khajurāho, și prezentările rezumative din kama sutra.

am învățat câteva lucruri:
- nu știam că la al cincilea conciliu de la constantinopol (869-870), e respinsă trihotomia suflet-spirit-corp, optându-se pentru dihotomia corp-suflet. (p.73)
- de abia sfântul augustin atribuie păcatului originar un caracter sexual, în cetatea lui dumnezeu. (p.78)
- marchizul de sade a fost în realitate (și) un delincvent - răpiri, otrăviri, sechestrări, amenințări cu moartea, violențe, lovituri și răniri etc. (p.112)
- montaigne: există mai mari diferențe între un om și alt om, decât între un animal și un om. (p.171)

o traducere ca de obicei, foarte bună, cu care ne-a obișnuit emanoil marcu, aka soirs.

nu vi se pare că onfray seamănă cu meryl streep? lol.

o altă impresie despre carte a apărut la vincuslusorum.