aud în perioada aceasta tot mai mult - probabil campania electorală le-a acutizat - pesimisme, fatalisme, scârbe și dorințe de a abandona țara asta în care ceilalți nu fac nimic, numai pesimistul / fatalistul / scârbitul se luptă și face și drege și nimeni nu-l vede și nu-l apreciază.
în timpul acesta, unii oameni, fără a fi fataliști, pesimiști, scârbiți, se înhamă la munci, pe care unii le-ar considera fără de folos. de pildă, cui folosește pierderea (el ar spune câștigul) unui om din viață a 7 ani muncind, pentru a traduce, acasă la el la pitești, din germană, peste 1400 de pagini din lumea ca voință și reprezentare, cartea fundamentală a filozofului neamț arthur schopenhauer. prima dată, căci prima traducere - de-acum 17 ani, fusese făcută de vreo 3 traducători, mult mai rapid, din franceză, coroborând cu germana pentru editura moldova din iași.
dar radu gabriel pârvu - traducător al lui kant (religia în limitele rațiunii pure, întemeierea metafizicii moravurilor), schelling (sistemul idealismului transcendental), fichte (doctrina științei), schopenhauer (despre împătrita rădăcină a principiului raţiunii suficiente), dar și povestiri de kafka și 3 volume de corespondență a aceluiași - s-a gândit că de la eminescu încoace ar trebui să avem și noi, românii, o versiune neaoșă a tratatului filozofic schopenhaurian.
ce dacă a apărut la humanitas, iar unii nu-l agreează pe gabriel liiceanu? ce dacă la lansare a vorbit o oră despre schopenhauer horia patapievici, iar unii nu-l agreează?
trebuie lăudat un om care a tradus cu acribie în fiecare zi rânduri de filozofie, consultând tratate de medicină, cosmologie, istorie ale vremii filozofului. și care - lucru extrem de important pentru noi, românii! - chiar și-a finalizat proiectul.
radu gabriel pârvu este filolog, profesor de științele comunicării și decan al facultății de științe juridice, administrative și al comunicării din cadrul universității "constantin brâncoveanu" din pitești. în filozofie a scris o lucrare despre dilthey.
”ce dacă a apărut la humanitas, iar unii nu-l agreează pe gabriel liiceanu? ce dacă la lansare a vorbit o oră despre schopenhauer horia patapievici, iar unii nu-l agreează?
RăspundețiȘtergeretrebuie lăudat un om care a tradus cu acribie în fiecare zi rânduri de filozofie, consultând tratate de medicină, cosmologie, istorie ale vremii filozofului. și care - lucru extrem de important pentru noi, românii! - chiar și-a finalizat proiectul.”
Aici sunt total de acord cu tine. Nici nu am ce să adaug.
La 190 de lei cred că e cea mai scumpă carte (nu albume sau altceva) publicată de Humanitas, nu?
RăspundețiȘtergereliiceanu vorbea despre o investiţie de 30 000 de euro în această carte. aşa încât...
ȘtergerePrețul e cu siguranță susținut, nu asta puneam în discuție. Din câte văd din poza pusă de dumneavoastră e de aceeași calitate (legătorie, copertă, etc.) cu 'Ființă și timp', care costă 90 de lei, deci 90x2 e total justificat. Eram doar curios dacă e sau nu cea mai scumpă carte publicată la Humanitas.
ȘtergereDa.
RăspundețiȘtergereProhibitiv. Doua treimi din bursa unui student, mai mult de-un sfert din salariul unui profesor debutant...
RăspundețiȘtergereevident că nici în străinătate - cu care ne comparăm tot timpul - un astfel de volum e inaccesibil studentului sau unui tânăr. pentru ei există biblioteca. cărțile mai valoroase din biblioteca mea le-am cumpărat fie din alocația de elev - neavând cheltuieli -, fie la salariu.
Ștergerecă nu se va găsi la biblioteci, a vina bibliotecilor - și a aleșilor locali - nicidecum a editurii.
cea mai scumpă carte de la Humanitas este, de fapt, „Cartea Roșie”, a lui Jung, care costă 500 RON. din câte știu eu.
RăspundețiȘtergerecartea roșie este a editurii trei, care scoate și opera lui jung.
Ștergereah. scuze, atunci; aveam impresia că-i de la Humanitas, nu știu de ce. știam că ei se ocupă de editarea operei lui Jung, dar de Cartea Roșie nu știam că tot Ed. Trei se ocupă.
Ștergerescuze încă o dată.
Cei care se plang - poate justificat, nu stiu - de pretul piparat trebuie sa stie ca pe site-ul editurii cartea e anuntata si in format electronic (pret inca neprecizat). Oricat de arghirofili ar fi cei de la editura, pretul unui e-book va fi inevitabil mai mic ca al cartii tiparite.
RăspundețiȘtergereIn plus, economie de spatiu, mai ecologic, mai usor de cautat prin text etc. - nu mai dau aici argumentele care pledeaza pentru e-book.
La ora actuala, daca am de ales intre cartea electronica si cea de celuloza nu am nicio ezitare in a o alege pe prima, iar daca de maine toate cartile ar fi electronice nu cred ca as avea mari regrete pentru cele traditionale.
nu te cred pina nu te vad donindu-ti cartile pe hirtie nostalgicilor, tactililor si nepretuitorilor de tehnologie. (de alea vechi de copii te scap eu).
ȘtergereFaptul ca e asa de greu sa va castig increderea ma umple de o mahnire indicibila. In rest, nu cred ca s-a pus problema unei „donatii”, dar daca mi se ofera, la schimb, carti electronice, sunt gata sa scap de cea mai mare parte a cartilor mele de hartie. Mai sunt si meschin, notati si asta alaturi de lipsa de credibilitate.
ȘtergereCazul cartilor vechi pentru copii e unul diferit. Pe astea nu le-as ceda nici macar la schimb cu cartile electronice, caci sunt obiecte valoroase in sine. De fapt, asa vor ajunge in cele din urma toate cartile traditionale, obiecte de muzeu, cu valoare pentru colectionari. Deplasand un pic accentele, daca ai acasa niste bani in numerar, dar te declari partizan al banilor pe card („virtuali”), nu inseamna ca te vei repezi sa ii faci cadou cuiva care declara ca ii plac bancnotele, una-i una si alta-i alta.
neincrederea mea initiala fu confirmata:)
Ștergere