concertul de anul nou de la viena

de când mă știu, ziua de întâi ianuarie a fiecărui an este ziua concertului de anul nou transmis în direct de la viena.

poate pentru unii, concertul înseamnă snobăreală, miros stătut al unei civilizații dispărute (john irving tratează tema în lumea după garp), repetarea enervantă și ritmică a operei familiei strauss.

dar pentru mine, la fel ca sunetul linguriței lovite de farfurie din timpul regăsit, concertul înseamnă întâi ianuarie dintotdeauna. de când mă știu, de întâi ianuarie, tata dă drumul televizorului să intre în sala de aur – musikverein, inaugurată de franz josef acum două secole. și nimeni din familie nu are voie să schimbe postul sau să vorbească cu voce tare.acum este pater familias.

încă de mic, mă suiam în patul alor mei de-abia treziți după revelion și mă cuibăream lângă ei, cu ochii la televizorul alb-negru și cu urechile la muzica lui strauss. nu însemna - cred - mare lucru, dar măcar sărbătoare însemna că este. măcar că tata nu era plecat în vreo delegație militară sau de serviciu. cred că era singurul concert transmis în direct de televiziunea ceaușistă, dar pe atunci, pentru mine asta CONCERTUL DE LA VIENA ÎNSEMNA ANUL NOU.

a fost frumos și anul acesta și am aflat că în 2014, îl va dirija daniel barenboim. nu știu dacă dintotdeauna, dar în ultima vreme, după dunărea albastră, marșul lui radetzky îmi deschide fiecare an. 

la mulți ani!