„fiecare carte e un brand în sine“. interviu cu oana boca stănescu.

Headsome Communication este prima agenţie de comunicare din românia dedicată exclusiv proiectelor de promovare a lecturii. este întemeiată de oana boca-stănescu, cu mulți ani de experiență în pr-ul de carte și ioana grunewald, multă vreme directoarea centrului de carte germană. în numai câteva luni, agenția a inaugurat gala industriei de carte din românia - bun de tipar, a dus festivalul internațional de literatură la timișoara, iar la bookfest va reprezenta scriitorii de limbă germană, dpdv al comunicării. un început foarte bun pentru o agenție, și una de pionierat pentru industria de carte.

am pus 4 întrebări oanei boca stănescu, managing partner la headsome communication, să aflu mai multe despre ce se întâmplă în acest sector de business, al comunicării de carte, de care nu se aud foarte multe.     

dragoș c: împreună cu ioana grunewald, faci muncă de pionierat livresc prin headsome communication. dacă ai numi trei chestii prin care se face o bună promovare a lecturii în secolul 21, care ar fi acelea? 

oana boca-stănescu: până la munca de pionierat, Headsome face multă muncă de investigație și, o dată la cîteva săptămîni, exerciții de adaptare la cîte un nou context: am lansat agenția de cîteva luni, mai puțin de un an, timp în care a trebuit să colaborăm cu un minister al culturii care a schimbat 4 miniștri, au fost doi șefi la icr, fondurile afcn erau să dispară (sau chiar au dispărut și reapărut), în fine, exemplele pot continua. revenind la întrebare, o să încep nu prin a veni cu un sfat, ci prin a semnala o neînțelegere, una fundamentală care, de cele mai multe ori, se reflectă în campanii sau măcar în numărul demisiilor oamenilor care le orchestrează: anume, că PR-ul nu vinde, ci creează reputație; e informația care apare pe prima pagina a oricărui manual de PR. în viața de zi cu zi a celui care lucrează în PR-ul de carte, însă, nu de puține ori se întîmplă ca dosarul de presă și restul materialelor să nu valoreze foarte mult, în comparație cu situația stocului de carte. dacă ar fi să mă aventurez formulînd două sfaturi, aș spune aşa:

1) oamenii de PR nu trebuie să meargă după rețete standard, chiar dacă în discuție sînt fix două traduceri din literatura engleză contemporană, ci trebuie să caute potențialul fiecărui titlu în parte, deoarece cărțile dintr-o serie nu sînt precum băuturile răcoritoare dintr-o serie: în cazul cărților, fiecare titlu e un brand în sine, merită propria analiză SWOT. 

2) parcurgem o perioadă în care internetul își consolidează tot mai mult un teritoriu indispensabil pentru ce va reprezenta comunicarea în viitor. mulți dintre noi, însă, nu am avut vreme să pricepem pînă la capăt care sînt oportunitățile pe care ni le oferă noul mediu, așa că îl folosim în campanile de promovare a cărților ca și cum ar fi doar o extensie, încă o ocazie de a posta gratis comunicatele de presă. o bună campanie de promovare a lecturii în secolul 21 ar trebui să înțeleagă și să exploateze noile media (sau „now media” :) ) valorificînd specificul lor. 

d.c.: ați dovedit prin gala "bun de tipar" că industria de carte nu poate rămâne închistată în orgolii și plângeri de milă. de ce e nevoie ca lucrurile să se miște cu adevărat profesionist (în afară de bani)? 

de infrastructură. 

și de sprijin din partea statului (ministerul învățămîntului ș.a.). știu că editurile sînt S.C.-uri și că deci trebuie să se supună regulilor pieței libere. atunci, însă, cînd tirajul mediu, la 19 milioane de locuitori, e în jur de 1500 de exemplare, înseamnă că avem o problemă, iar pentru rezolvarea ei nu ajung micile și ambițioasele campanii de promovare imaginate de cîte o editură în parte. și, aş adăuga, de cîte un răgaz de tipul BUN DE TIPAR, pentru celebrarea reuşitelor. 

d.c.: veți reprezenta autorii de limbă germană la bookfest. cum i-ați impresionat pe nemți? 

gândiți-vă că sîntem printre puținele persoane din românia care știu ce înseamnă MUMMENSCHANZ :), cum am fi putut să nu-i convingem? lăsînd gluma la o parte (deşi, o să vedeți, nu-i chiar glumă, o să mai auziți acest cuvînt), i-am convins, prezentîndu-le un plan de comunicare care dovedea o bună cunoaștere a pieței de carte de limba germană, adaptat așteptărilor publicului român. cu alte cuvinte, am încercat să integrăm în planul de promovare destule „argumente” cît să depășim senzația de hypermarket cu reduceri pe care o pot lăsa cîteodată tîrgurile de carte autohtone. 

d.c.: vrei să ajuți breasla traducătorilor, ignoranți cu drepturile lor, și păcăliți de unele edituri. crezi că generațiile noi vor fi mai unite? 

într-adevăr, avem în plan, pentru această toamnă, un eveniment dedicat studenților care se pregătesc să devină traducători de literatură. și, ca să fim sigure că vom reuși să controlăm proiectul, ne-am gîndit să începem cu Masterul de Traductologie din cadrul Universității din București – un episod-pilot aşadar. mai exact, este vorba despre un work-shop de o zi, cu experți români și străini. care este statutul traducătorului, care sînt drepturile sale, posibilităţile de networking cu colegi de breaslă din alte ţări, şansele de perfecţionare, premiile sau alte tipuri de recunoaştere a meritelor – acestea sînt numai cîteva dintre subiectele pe care dorim să le facem cunoscute viitorilor traducători.