nu știam piesa, ci doar autorul, pe vremea lui - începutul de secol 20 - scandalagiu prin temele tabu sexuale. însă pentru spectatorul saturat de pronografie de azi, destul de perimat ca temă.
totuși, tânărul regizor vlad cristache nu s-a speriat de text, ba chiar a plusat cu un „poem rock“, invitând trupa firma să-i asigure muzica pe un postament pe scenă.
cu o scenografie interesantă - deși destul de dificil, pentru spectatori, să observe piesa doar din profil: ferestre în podea, tablă școlară uriașă ca un zid, frunze pe jos etc, actorii au încercat să dea piesei un dinamism și o vibrație ce-i lipsește textului original (cred), sau mai precis s-o actualizeze conform așteptărilor spectatorului de azi.
în destul de multe scene, piesa m-a ținut: cu adolescenți care vorbesc ca străbunicul, dar curioși la fel ca cei de azi despre cum se fac copiii; școlărițe cu minijupe sar coarda și povestesc cum primesc bătaie de la părinții sadici; părinți care-și bat copiii sar le e rușine să povestească reproducerea; un puști se masturbează în cadă cu eroinele sale literare; un cuplu juvenil își consumă un act sexual mult dorit.
per ansamblu, vlad cristache mi-a oferit o perspectivă colorată și plină de energie a piesei dramaturgului german - câteva goliciuni, ceva escaladări ale scenei, țopăieli și tolăneli în țărână. însă deseori monologurile lungi ale textului au surpat orice străduință actoricească de-a le face cât de cât naturale, când foiala mea pe scaun a atins clipe maxime.
am remarcat interpretările excelente ale lui rareș florin stoica (moritz stiefel), alexandru voicu (melchior gabor) și liliana pană (doamna bergmann).
 |
| foto și trailer adi bulboacă |
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere