melancolia gri a străzilor din bruges

hugues viane s-a stabilit la bruges, veneţia nordului. de 5 ani e depresiv şi văduv după nevasta sa iubită, căreia îi mângâie în fiecare zi părul, pe care-l ţine ca relicvă. se simte bine în oraşul trist şi rece, copleşit de melancolie.
ca acest oraş să-i arunce dinainte dragostea pierdută. sub chipul unei alte femei. cum se sfârşeşte povestea nu e foarte important.

ci important e un alt personaj, mai bine zis singurul personaj. după cum spune însuşi autorul în avertisment, în acest studiu pasional am vrut în primul rând să evocăm un Oraş. Oraşul ca personaj esenţial, asociat stărilor de spirit, care te sfătuieşte, te determină, să acţionezi sau să-ţi schimbi hotărârile. (p.7)

această apă a canalelor venind din ea însăşi şi relectând colţuri de cer albastru, ţiglă roşie, ninsoare de lebede plutind, verdele plopilor înfipţi în mal, se adună silită în aşteptări cenuşii, în tăceri decolorate. există aici, printr-un miracol al climei, o împletire necunoscută, o uimitoare chimie a văzduhului, care neutralizează culorile prea vii, adunându-le într-un singur gând, într-o grea, cenuşie şi amăgitoare somnulenţă. (p.36)


dincolo de un misticism uşor desuet, care mie mi-a strânit zâmbete, meritul autorului belgian stă în eleganţa scriiturii.

păcat că ediţiile româneşti nu cuprind şi fotografiile originale ale primei ediţii - inovatoare, din acest motiv, pentru vremea ei (1892).

 

 

georges rodenbach, bruges, a doua moarte (bruges-la-morte), editura cartea românească, bucureşti,2000, traducere de fănuş neagu şi florica dulceanu, 85 de pagini broşate

coperta de dan stanciu

romanul - în original şi împreună cu ilustraţiile originale - poate fi citit pe wikisource.

o altă ediţie românească poate fi cumpărată de pe aici.