24 noiembrie 2011

succesul în business înseamnă muncă, nu publicitate

 

sunt uimit pe zi ce trece. 
în condiţiile CRIZEI, mulţi tineri continuă să spere că pot face bani cu MUNCĂ puţină.
  • sunt uimit cum mulţi tineri studenţi / masteranzi încă mai ascultă cu gura căscată conferinţele "antreprenorilor" îmbogăţiţi într-o perioadă dubioasă a economiei româneşti şi care acum, dacă li se propune un business onest pe termen lung, caută doar să facă speculă şi să nu-şi asume nici un risc (vezi şi emisiunea "arena leilor"). 
  • sunt uimit cum sunt promovaţi ca modele oameni de afaceri care s-au îmbogăţit în câţiva ani doar prin afaceri cu statul.
  • sunt uimit cum mulţi tineri studenţi / masteranzi sunt convinşi că pot ajunge cineva doar creându-şi o imagine, fără a crea pe undeva vreo valoare - materială sau spirituală.
  • sunt uimit cum mulţi directori de firme încă alocă bugete pentru marketing (fără vreun return of investment), dar nu investesc în oamenii care le fac vânzările şi le aduc supravieţuirea. 
  • sunt uimit cum nici 10% dintre candidaţii pe care îi văd la interviuri nu au un plan de carieră.
  • sunt uimit cum mai toată lumea vede online-ul (social media) şi it-ul ca unicul mijloc de succes rapid şi sigur - antreprenorii de la conferinţe sunt cei cu afaceri din online, şi nicidecum vreun buticar care se chinuie să-şi asigure supravieţuirea cu o bancă, o farmacie şi o sală de pariuri împrejur. (un relevant articol a scris subiectiv.ro)
mai NIMENI nu se mai gândeşte la o carieră clădită pe muncă multă, pe un plan riguros, pas cu pas, către un rezultat plin de satisfacţii. nici o criză nu-ţi poate lua rezultatele. şi nici experienţa. 
imaginea şi câştigul rapid şi simplu, bazat pe conjuncturi, pleacă la fel de repede precum vin.

ps - despre aparenţe şi spoială aici.

6 comentarii:

  1. Din păcate, "trendul" este dat de faptul că unii au reuşit aşa şi, cum bine ai spus, sunt promovaţi oameni care au reuşit fără "transpiraţie", doar cu inspiraţia unor relaţii bine poziţionate, al unor momente când au fost la locul potrivit, fără a fi însă şi omul potrivit şi tot aşa...
    Cred că trebuie să treacă multă vreme (criză) până când munca adevărată să fie din nou sursa principală şi firească pentru câştig.
    Nu ştiu dacă ai citit ce scriam la un moment dat că se promovează, aici: http://www.rontziki.ro/2011/05/aparente-si-spoiala.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Intotdeauna am fost un om care s-a revoltat la generalizarile privind generatia mea. Cred ca am inceput chiar din scoala generala, unul dintre primii pasi fiind ca nu m-am dus la profilul de copii destepti - real - ci am preferat uman pentru ca se plia pe ce voiam eu mai departe. Acum sunt avocat. Lucrez din februarie intr-o firma de avocatura, si recent am promovat si examenul de admitere in barou. Muncesc 10-12 ore pe zi. Si nu stau sa frec menta orele astea, ci chiar muncesc de nu stiu cum ma cheama. Castig frumos, dar nicidecum la un nivel la care sa imi permit tot ce imi doresc. Singura chestie care ma intereseaza in momentul de fata este fix cariera. Si sunt dispusa la multe sacrificii - si nu doar din vorbe, le fac deja. Ai mei parinti sunt ingrijorati pentru mine, dar si foarte mandri in acelasi timp, ca avand in spate sustinerea lor si - mai ales - educatia de fier, intrucat materialul nu au avut de unde sa mi-l dea, fac ceea ce fac. Eu vreau sa cred ca sparg tiparul in care ai incadrat tinerii. Si stiu ca mai sunt si altii ca mine. Acum, sa vedem ce-o veni cu viitorul...

    RăspundețiȘtergere
  3. @Rontziki - de altfel, am pus link la articolul tau.
    @Arana - ai intrutotul dreptate, si eu sparg generalizarea. de altfel, am nuantat. mersi! si mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  4. Fix acel rând nu l-am văzut, mea culpa...de-asta mă strădui să-mi fac lecturile de-acasă, nu de la birou, dar n-am avut răbdare după ce-am văzut pe fb despre ce ai scris :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Acum se muncește mult, prost și degeaba!

    D-șoara de mai sus, Arana, să-și amintească când i s-au cerut lucrări urgente și terminându-le la fel de urgent nu mai avea cui să le predea; toți plecaseră!

    În același context, șeful zice că vreau astea urgent, a doua zi când îi pui cafea pe masă, vezi mapa (dosarele) exact cum le-ai pus cu o zi în urmă. Privind fix la ele, șeful te amestecă într-o discuție:
    ”- Ce ? Cum ? Colo!”

    Ce nebunie se inventează în democrație, când se știe că poeții nu muncesc, toți artiștii sunt boemi... cred că am greșit blogul! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Fix pe lungimea mea de unda! Apropos de social media, am scris si eu o chestie dupa ce am vazut la cineva un indemn...ca tinerii sa se apuce de social media!
    http://dorinescu.ro/nu-pot-sa-tac

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...