am trecut luni, la 9 seara, şi ieri prin piaţa universităţii. n-a aruncat nimeni în mine cu pietre şi nu m-a legitimat nimeni. m-am simţit în spaţiul public deschis în siguranţă. poate pentru puţine ori, m-am simţit într-o ţară democratică.
1. prefer natura conflictuală a lui băsescu consensului corupt al lui iliescu.
2. prefer trezirea şi coeziunea românilor ca grup din cauza unui regim conflictual, unei speranţe deşarte şi tăcute, de 20 de ani, că cei ce vor veni vor fi mai buni.
3. o eroare băsesciană a avut forţa să mobilizeze societatea civilă cum nu au avut-o nici sindicatele şi nici partidele până acum.
4. încă nu înţelegem că, între votări, singurul răspuns negativ faţă de conducerea unei ţări este protestul - o ţară democratică trebuie să se confrunte des cu proteste ale cetăţenilor săi (noi n-am avut niciodată vreun "speaker's corner" din "hyde park").
5. continuăm încă să ne minunăm de existenţa, la proteste, a atât a mitocanilor care aruncă cu pietre, cât şi a celor în uniformă, care lovesc cu bastoanele, deşi o constatăm pe stradă în fiecare zi.
Foarte pertinent!
RăspundețiȘtergereIdeea ca toate partidele sunt compromise -soluție de ieșire pentru foștii adepți ai lui Băsescu-, este pur și simplu nedemocratică. Așa strigau și membrii Legiunea Arhanghelului Mihail cândva... În democrație, politica se face cu partide, cu mai multe partide. Deocamdată, nu există partide născute din stradă -și nici nu vor exista. Nu este imposibil să apară noi mișcări politice, ba chiar este de dorit. Dar, deocamdată alternativa democratică este USL (varianta nedemocratică fiind partidul lui Dan Diaconescu). Cred că ideea este mai degrabă aceea de a-i avertiza din timp pe cei care reprezintă alternativa politică, de a-i determina să preia puterea (pe cei care o vor prelua) cu teamă și cu respect față de cetățeni. Aceasta mi se pare o idee mult mai corectă.
RăspundețiȘtergereAm ajuns la un nivel, ca popor, prin care libertatea înseamnă deja prea mult, toate acestea provin de la nerăbdarea de-a merge înainte, această înaintare fiind ceva împrumutat din trecut.
RăspundețiȘtergereExistă un autism ce caracterizează omul modern, nu numai pe noi românii, de a nu înțelege cu adevărat ce se întâmplă și unde se plasează în spațiul social.
Sunt de acord în esență cu cele scrise în patru puncte!
Touchee!:) Zici foarte bine.
RăspundețiȘtergereN-am urmărit evenimentele aproape defel( prefer să muncesc şi să citesc), dar te aprob.
d'accord, in linii mari, cu ce scrie dragos; putem observa ca nu l-a citit degeaba pe flaubert.
RăspundețiȘtergereteza ca toate partidele sunt compromise e perfect democratica [de altfel democratia nu e, neaparat, ultimul cuvant in materie de libertate]. nu stiu daca o imbratisau legionarii, care aveau, ca si fascistii, o puternica structura de partid, dar o sustineau, printre altii, tipi ca debord si baudrillard. daca cei din opozitie incaleca miscarea asta populara, ea nu mai are absolut nicio valoare.
@Nechayev
RăspundețiȘtergereBaudrillard n-a declarat nicăieri că toate partidele sunt compromise (pe Debord nu l-am citit). Ceea ce spune Baudrillard e cu totul altceva. El denunță o anumită dominație a consumului, de fapt a sistemului economic occidental postindustrial. În raport cu această dominație, dimensiunea politică și ideologică își pierde relevanța. Oricum, după cum se știe, Baudrillard era marxist. Eu nu sunt. În ceea ce privește încălecarea politică a Pieței, nu cred că acest lucru este posibil. Piața trebuie să rămână civică și politica politică. Spun asta pentru că, în ultimii ani, am fost dezgustat să văd atâția reprezentanți ai societății civile făcând o politică de foarte proasta calitate. De asemenea, să văd politicieni care au uitat că, la bază, partidele sunt structuri ale societății civile.
baudrillard a discutat, in mai multe texte [scria, de altfel, regulat in le monde diplomatique] configuratia politica din franta sau din us etc, nu s-a oprit la aprecieri generale, de genul filozofiei politice. cat priveste marxismul lui, cred ca a jucat un rol secundar in critica rotativei partidelor politice la guvernare [masina de spalat, cum o numea]: e chiar ceea ce se pregateste acum: o garnitura de imbecili care nu s-au remarcat prin absolut nimic apar pe calul imaculat al "alternantei democratice la putere" iar noi - de parca nu ne-am invatat lectia in ultimii 20 de ani - ne grabim sa le semnam un cec in alb. cretinii astia nici macar n-au fost in stare sa produca, singuri, o miscare de protest; aberau despre "flacara violet".
RăspundețiȘtergereDin punctul meu de vedere, cand sustii ca toate partidele sunt compromise, fie vrei sa propui o varianta alternativa nedemocratica (asa cum au propus, de pilda, fascistii, legionarii etc.,), prin care partidele sa fie lichidate si inlocuite cu un singur partid, fie vrei sa propui alte partide, noi, necompromise. Nu discut prima varianta. Insa, in ceea ce priveste a doua varianta, pentru mine lucrurile sunt destul de clare. Piata nu poate genera acum noi partide. Ideea ca pot fi scose din palarie partide noi mi s-ar parea naiva, daca n-as sti ca ea slujeste actualei puteri. Toti liderii ei, ca si mediile asociate, sustin aceasta idee. Este cel putin ridicol ca tocmai puterea sa vrea partide noi. Aceste partide apar tocmai prin opozitie cu puterea. Sa fim seriosi! Puterea incearca doar sa blocheze identificarea USL cu alternativa politica. In realitate, in practica politica, romanii nu vor avea de ales intre noi partide, ci intre partidele de la putere (PDL, UNPR, UDMR) si cele din opozitie (USL, PPDD etc.). Despre aceste partide, despre toate, putem spune ca sunt corupte, compromise. Insa, la alegeri, va trebui sa decidem. Oamenii striga: Jos Basescu! Alternativa la Basescu si la PDL este, vrem, nu vrem, USL. Daca vom considera ca USL nu este o alternativa si nici alte formatiuni, vom cere partide noi. Dar, daca aceste partide noi nu vor fi create, cu cine vom vota? Practic, se elimina o alternativa reala, concreta, pentru ceva care deocamdata nu exista. Asa ceva nu-mi suna prea democratic. De altfel, nici nu e altceva decat propaganda a puterii.
RăspundețiȘtergeremarxismul la Jean Baudrillard
RăspundețiȘtergere„Aproape că ar putea fi semnul unei reversibilităţi originare a lucrurilor. S-ar putea afirma că înainte de a fi fost produsă, lumea a fost sedusă, că ea nu există, la fel ca toate lucrurile şi ca noi înşine, decât fiind sedusă. Stranie precedenţă, ce planează şi astăzi asupra întregii realităţi: lumea a fost dezminţită şi deturnată la origine. îi este imposibil să se verifice sau se reconcilieze vreodată cu sine, deoarece a fost deturnată de la origini. Negativitatea istorică nu este decât o pioasă versiune a lucrurilor. Cu adevărat diabolică este doar deturnarea originară. Utopiei Judecăţii de Apoi, complementară cu cea a botezului originar, i se opune vârtejul simulării, extazul luciferic al excentricităţii originii şi sfârşitului. Întreaga noastră antropologie morală, de la creştinism la Rousseau, de la păcatul originar la inocenţa originară, este falsă. Ceea ce trebuie substituit păcatului originar, nu este nici mântuirea finală, nici inocenţa, ci seducţia originară. Omul nu este nici vinovat, nici nevinovat - el este sedus şi seduce.”
că deduceți femininul de aici, ar fi o încă greșeală!
Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuşi, pag.55.
@arthur: ati atins, in comentariul dvs, mai multe probleme; imi cer scuze, pentru a nu dilua mesajul ma voi referi la un singura.
RăspundețiȘtergereconsider ca "sfera politica" include totul, nu doar partidele, sau guvernele, sau legile etc, ci insasi discutia pe care o purtam acum, pe un blog neafiliat politic, pana si maniera in care ne alegem cuvintele; toate aceste "semne" sunt modificate de politic si il modifica la randul lor.
un eventual regim basescu de dupa ianuarie 2012 nu va mai fi - acelasi - regim din ultimii ani. el va putea fi, in primul rand, constrans sa accepte cateva revendicari populare, dar, cel mai important, va deveni mai precaut, mai rezonabil, pentru ca s-a vazut acum gata sa dispara.
varianta asta, a unui regim pus la zis, lucrand sub frica revoltelor populare, mi se pare oricand preferabila unei opozitii triumfatoare, beneficiind de inocenta morala [cecul in alb] a "noului inceput".
ar trebui sa pornim de la premisa ca toti acesti politicieni sunt porci, ca nu exista nicio diferenta intre ei. momentan, unii porci sunt infricosati, guita; e tot ce ne putem dori.
@Scorchfield: merci monsieur.
erata: varianta asta, a unui regim pus la zid
RăspundețiȘtergere”3. o eroare băsesciană a avut forţa să mobilizeze societatea civilă cum nu au avut-o nici sindicatele şi nici partidele până acum.”
RăspundețiȘtergereDe ce nu-i dați și un premiu ?!
Cred, în continuare, că Baudrullard se referă la un alt context istorico-politic, iar abordarea lui ține destul de mult de marxismul critic din anii 60. Firește că spune și multe lucruri interesante, care n-au prea multă legătură cu România. Chiar și încercarea lui de a defini revoluția din România (din 89) e cam pe lângă.
RăspundețiȘtergereDemocrația este, in general, un sistem care pornește de la scepticismul față de conducători. Trebuie să căutăm să împiedicăm instaurarea unei dictaturi înainte de a găsi cea mai bună guvernare. or, după părerea mea, cei care l-au susținut pe Băsescu au avut în vedere principiul celei mai bune guvernări și al liderului salvator (a se vedea, de pildă, Liiceanu în Despre minciună), făcându-i iertate lui Băsescu foarte multe derapaje ce vizau aspecte democratice pur și simplu. Că a ajuns acum cu spatele la zid, e foarte bine; dar, că va putea guverna în continuare, este cu totul improbabil. El și Guvernul nu mai au legitimitate. Strada e împotriva lor. Toate sondajele arată că vor pierde puterea. Acest lucru mi se pare evident. E prea târziu pentru ei. Cred că ceea ce trebuie făcut acum este tocmai avertizarea viitoarei puteri, în așa fel încât să conducă în respectul față de cetățeni. Atenția trebuie orientată către cei care vor veni, nu către cei care vor pleca.
Constat însă că există în continuare același dialog al surzilor, nu doar aici, pe blog, ci cam peste tot. Nu e o surpriză să constat că Băsescu are în continuare adepți înfocați, capabili să născocească argumentații complexe pentru a masca realitatea. De fapt, acesta este reproșul meu principal: ca să ajung la susținerea lui Băsescu, totul a devenit prea complicat. Argumentele pro-Băsescu sunt prea filosofice, prea ”responsabile”, prea reci ca să fie cu adevărat corecte.
Sunt de acord că politicul este peste tot. Dar, la urma urmelor, putem discuta și despre altceva. Nu mi-am ales niciodată prietenii în funcție de orientarea lor politică. Mai important este să aibă simțul umorului.
Dacă pentru Baudrillard distanța geografică nu-i poate da o înțelegere românească ideilor sale, lucru perfect plauzibil și latin în același timp, în schimb citindu-l pe Claude Karnoouh, un alt stângist remarcabil, am avut parte de un șoc cultural în care încă mai joc („à propos” de umor).
RăspundețiȘtergereDomnul Claude Karnoouh vine cu alte idei, cu alte remarci despre ceea ce numește dânsul „inventarea poporului-națiune”, la care se adaugă propriile sale remarci actuale, publicate în virtual despre frământările din ianuarie 2012.
Ne este greu să acceptăm părerile celor ce nu sunt români sadea.
@arthur: apreciasem, in primul meu comentariu, atitudinea lui dragos [care mi se paruse vag "flaubertiana"] tocmai pt ca era, dupa cum spuneti, rece si responsabila. imi scapa motivul pt care acesti termeni vi se par suspecti. sunt satul, va spuneam, de entuziasme, in tara lui papura voda. inclusiv basescu a ajuns acolo unde este ca urmare a unui entuziasm asemanator [de fapt - mult mai amplu]. deja vu.
RăspundețiȘtergere"strada" despre care vorbiti e una extrem de subtire, de eterogena; nu este clar pt cati - si pt care - romani vorbeste ea. actuala putere va pleca, lucrul se stia demult, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa plece chiar acum, in urma acestor miscari de strada.
daca am afirmat ca politicul e peste tot, a fost pt a sublinia ca revoltele actuale pot avea - si chiar au! - consecinte "politice", indiferent daca vor conduce sau nu la o schimbare de guvern etc.
cat despre liiceanu, fanii lui basescu sau basescu insusi, nu am nicio opinie; imi sunt indiferenti.
scuze, din nou; mi se pare ca o discutie despre baudrillard ar complica excesiv acest thread.
@scorchfield: il apreciez pe monsieur karnoouh desi, recunosc, nu m-as fi gandit sa-l compar cu jean baudrillard. ma tem totusi ca majoritatea consideratiilor sale pe marginea revoltelor romanesti sunt realizate dintr-o perspectiva radicala, autentic marxista; ceea ce nu le anuleaza, dimpotriva, insa nici nu le face prea convingatoare pt 99% dintre romani, care sunt, din pacate, "de centru".
RăspundețiȘtergereNechayev: Flaubertian e foarte bine, eu merg chiar mai departe si zic: baudelairian. pentru că Baudelaire, prietenul lui Flaubert, are un brici ascutit cu care să taie tot ce-i discutie inutila, chiar daca e responsabila sau mai ales dacă e responsabilă. or, redusă la esențial (după tăierea cu briciul), argumentația în favoarea actualei puteri nu tine. cred eu.
RăspundețiȘtergereIn ceea ce priveste strada, ea este intr-adevar eterogenă, dar deloc subtire. Un sondaj aleatoriu de 1000 de persoane este reprezentativ la nivel național. De ce n-ar fi reprezentativă o manifestare de câteva zeci de mii de persoane, adunate din zeci de orașe din România și din străinătate?
d'accord, argumentatia in favoarea actualei puteri nu tine; singurul lucru care o [men]tine e lipsa argumentatiei in favoarea opozitiei.
RăspundețiȘtergerediferenta intre sondajul de opinie si aceste revolte ar fi ca cele din urma nu sunt aleatoare: ii includ explicit pe cei care sunt anti; e ca si cum ati desfasura un sondaj despre libertatea de constiinta in incinta patriarhiei.
ma rog, cred ca discutia a atins un punct mort. fiecare si-a expus argumentele, ce se va intampla, ramane de vazut. de altfel - ninge frumos.
"Rimbaud, care cântă "drăguţa crimă piuind în noroiul străzii", fuge la Harrar doar pentru a se plânge că trăieşte aici singur. Viaţa era pentru el "o farsă bună pusă la cale de toţi". Dar, în ceasul morţii, iată-l strigând surorii sale: "Eu voi intra în pământ, iar, tu vei continua să mergi în lumina soarelui!"
RăspundețiȘtergereAlbert Camus, Omul revoltat, pag. 17 mijloc, Ed. Sophia, 1994, Rimbaud a stat destul de mult în Etiopia, la Harrar localitate la vreo 500 de km est de Addis Abeba, capitala; în perioada 1888-1891, în martie 1891 obligat de o tumoare la genunchi ajunge la Marsilia. Se pare că acolo versurile A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu voyelles s-au născut (nota trad.)
sa nu uitam, totusi, ca rimbaud fusese violat de comunarzi ;)
RăspundețiȘtergerec'mon!
Ștergeree un mit ăsta..
se non è vero...
ȘtergereAcesta a fost primul pas spre revolutia ce va urma.
RăspundețiȘtergere