aşa că ieri am pornit în căutarea casei construite de el pe "strada bacovia" o stradă întortocheată intersectată cu şoseaua giurgiului.
casa era deschisă - nu m-aşteptam -, era călduroasă şi alături de administrator, a cărui zi de naştere era, am pătruns în intimitatea poetului lacustru.
ştiam că era cam beţiv, nu şi că era tutungiu, şi am rămas plăcut surprins aflând că era de condiţie modestă, dar iată, şi-a construit o casă - spre deosebire de rebreanu care a primit apartamentul de la stat. am mai aflat că a terminat dreptul (numele real e george andone vasiliu), şi ştia să cânte la vioară. cel mai mult mi-au plăcut biblioteca (foto) din dormitorul doamnei şi cămăruţa mică - dormitorul domnului - în care compunea literatură, în care dormea şi în care a şi murit. mi-au mai plăcut, de asemenea, tablourile.
intrarea 5 lei.
Frumos lucru, Dragoș, o prezentare care pur și simplu mă trimite să vizitez casa memorială ”G.Bacovia”. Iubesc casele cu biblioteci bogate și am vizitat, de exemplu, de vreo trei ori, casa lui Cezar Petrescu de la Bușteni, numai de dragul de a o vedea plină de cărți. Avea rafturi până și în spațiul de deasupra ușilor sau în bolta scărilor...
RăspundețiȘtergereDacă vrei, poate ne mai trimiți și la altele, sunt sigură că sunt multe și neștiute, în București, dar și prin alte părți.
cu drag, am planuri.
ȘtergereDragoş,
RăspundețiȘtergeresuperb :) Nu-mi vine să cred că nu am mers până acum. O să merg şi eu.
Dar parcă Rebreanu avea o căsuţă, nu un apartament.
vezi linkul meu.
Ștergere„ştiam că era cam beţiv” sună aiurea, chiar scris „că era” implică o prezență a martorului, care chiar nu era!
RăspundețiȘtergereba pentru mine era! :)
ȘtergereAm fost o singura data, prin 2000, nu stiu cat s-a schimbat de atunci. Stiu ca eram fascinat sa ajung pentru prima oara in casa lui Bacovia, planificasem si o excursie la Bacau pentru a vedea si cealalta casa memoriala. Inca un proiect abandonat. Mi-a placut foarte mult. Simpla, in stilul arhitectural sa-i spunem cubist al anilor 30, mobila pastrata, camera micuta din stanga unde obisnuia sa stea Bacovia, uneltele de fumat pastrate. Biblioteca din salon, cat am putut vedea, nu era foarte mare, dar invidiabil de bine aprovizionata. Plus manuscrise, desene, tablourile... Am si luat o brosura de prezentare, vreo doua carti postale si volumasul Posteritatea poetului Bacovia, infiorator de prost tiparit.
RăspundețiȘtergereSi cand te gandesti ca daca Bacovia nu avea sansa numita Agatha, nu mai aveam nici casa memoriala, nimic. Cred ca nici nu ar fi avut renumele postum de astazi fara acest agent literar/conjugal inversunat.
Merita vazut si mormantul de la Bellu, macar pentru monument.
viata lui mi-e cam necunoscuta. doar asa, auzenii. si mie mi-a placut camaruta lui.
RăspundețiȘtergerehm, nu stiu despre agatha nimic.