avanpremieră - "raport către el greco" de nikos kazantzakis

nikos kazantzakis 
raport către el greco 
(Αναφορά στον Γκρέκο)
 editura humanitas, bucurești, 2012
 traducere integrală de 
alexandra medrea-danciu 
514 pagini broșate 
 coperta de angela rotaru

humanitas fiction reeditează (de data asta integral) o carte ciudată, în răspăr cu ceea ce ne preocupă pe noi toți astăzi. aici, scriitorul grec nikos kazantzakis își dezvelește sufletul și avatarurile acestuia din copilărie, până în maturitatea creatoare. 

aici, kazantzakis își jupoaie stilul scriitoricesc ca să-și arate ecorșeul vieții sale cu chinurile, dar și cu speranțele sale, știind că din unele curge sânge, că unele sunt urâte - dar e viața sa, cine suntem noi s-o judecăm?

 

născut în grecia, vizitează ca un adevărat globetrotter - dar unul spiritual - atena, cnossosul, parisul, ierusalimul, assisi-ul, roma, moscova. vizitează muntele athos, apoi deșertul sinai, gândindu-se să se călugărească de tânăr, să aducă lumii o nouă ordine spirituală. vizitează sils maria, fermecat de friedrich nietzsche, noul său zeu. apoi urmează să viziteze moscova, și mai noul olimp. și pe tot timpul acestui maraton, duce cu el, cum spuneam mai sus, falcăra spiritului, moștenit de la bunicul corsar și tatăl luptător. 

dar de-ajuns cu generalizările, să spicuiesc ce mi-a plăcut mai mult la această carte destul de dificilă, și de necitit în tren sau metrou (deși io am făcut-o).

• mi s-a lipit de creier scena maturizării sale depline, când, în creta, în dimineața de după masacrul turcilor asupra grecilor, tatăl îl duce pe micul nikos sub un platan unde stăteau spânzurați trei greci, cu limbile verzui ieșindu-le din guri. părintele ia capul copilului și-i țintuiește vederea către ei. cine i-a omorât? întreabă băiatul. libertatea, vine răspunsul. apoi îl pune pe băiat să atingă cu mâna, apoi cu buzele pielea moartă, rece și pergamentoasă. sărută-le picioarele și închină-te! i se poruncește. cam așa se căleau bărbații odinioară ca să lupte pentru ceva. mai luptăm noi pentru ceva acum?

• m-au extaziat cuvintele călugărului din sinai, fost bogătaș mizantrop, care-l găsește pe kazantzakis de 25 de ani pregătit să devină călugăr pustnic și-i spune că îngroparea tinereții, înainte de a-și trăi zilele vieții ei e un mare păcat. cine își smulge din rădăcini instinctul își smulge din rădăcini puterea; numai în timp, când te saturi, prin încercare, materia asta întunecată poate deveni spirit. (p.299) singurul lucru care contează e strădania. e singurul lucru de care Dumnezeu va ține cont; iureșul - nimic altceva - dacă vom învinge sau pierde, a treaba lui, nu a noastră. (p.301)

• iar mărturisirea către nietzsche  - adevărată confesiune augustiniană - reprezintă pentru mine cele mai frumoase pagini pe care le-a scris cineva despre filozoful german. (p.317-327) este cea mai frumoasă mărturie despre filozoful german pe care am citit-o.

câteva dintre scenele cărții mi s-au părut demne de o antologie a misoginismului - de pildă, când o femeie începe să chicotească, răspunsul unui cioban vine repede: râde pentru o gâdilă. cine? diavolii. iar un călugăr de la athos spune că în măruntaiele femeii, diavolul nu doarme; lucrează. (p.227) -

sunt multe anecdote care îndulcesc cartea, descrierile locurilor sunt teribil de reușite.

uneori kazantzakis enervează prin chestiile sale apodictice despre căutarea sensului veții. alteori surpinde neplăcut prin sentențiozitățile sale. deseori găsește explicații la orice. imaginea sa este a unui balon în care se zbat aere colorate de diferite doctrine pe care le soarbe din locurile unde aventuriază - mitologie homerică, creștinism, ateism, comunism, literatură. 

dar este al dracului de credibil și percutant - scrie cu sânge: fiecare cuvânt e o scoică ce nu poate fi zdrobită și care închide o mare forță explozivă; ca să-i descoperi sensul, trebuie să-l lași să irumpă ca o bombă, pentru a elibera sufletul pe care-l ține captiv. (p.88)

și cel mai important - scrie o istorie personală a civilizației europene. și o istorie europeană a vieții sale. 

pentru el greco.

a mai scris rontziki aici.
____________________________________________________________