la centenarul gary (100 de ani de la naştere), al treilea roman pentru vacanţă este ai toată viaţa înainte, de romain gary (editura univers, 2013). un roman în care e vorba despre un adolescent arab şi o bătrână evreică care-l ocroteşte şi pe care acesta o iubeşte tare. un roman impresionant, care mie mi-a smuls lacrimi când l-am citit (ocazie cu care am scris aici.) unul din romanele mele preferate.
întrebarea pentru concurs este:
în afară de părinţi şi bunici, care este persoana (matură) care v-a impresionat copilăria - și de ce?
răspunsurile pentru concurs le primesc drept comentarii la post sau prin facebook, până luni, ora 12,00. voi fi subiectiv și voi premia răspunsul cel mai fain. posesorul va primi romanul prin poștă.
succes!
 |
| sursa |
Poate o să vă pară ciudat, dar copilăria mea a fost influențată de un om pe care nu l-am cunoscut niciodată altfel decât din povești: Mătușa Sanda. Am scris despre ea și despre poveștile tatei despre ea și chiar am crezut că până la urmă, tata mă va duce să o cunosc și personal. Dar nu a mai apucat... Mătușa Sanda a fost o Doamnă care l-a învățat pe tata, venit dintr-un sat micuț din Câmpia de Vest, bunele maniere, l-a învățat să iubească teatrul, călătoria și lectura în Bucureștiul anilor '70. L-a transformat în copilul pe care nu l-a avut niciodată și probabil și-a dorit mult ca el să nu părăsească Bucureștiul după cei 2 sau 3 ani petrecuți acolo... Se poate ca tata să o fi dezamăgit întorcându-se acasă, dar felul în care vorbea mereu despre ea mă făcea să o admir până la lacrimi. Pe la 9-10 ani, îmi doream deja să ajung o Doamnă cultivată ca Mătușa Sanda, să mă plimb cu avionul, să mănânc bine în restaurante selecte și să citesc cele mai fabuloase cărți din biblioteca, care tatei i-a rămas la suflet pentru totdeauna.
RăspundețiȘtergereÎntr-un fel aparte, cred că dragostea mea și a tatei pentru lectură, călătorie și viață bună i se datorează acestei Mătuși nălucă, pe care de atunci o zăresc sau aș vrea să o zăresc în toate femeile "d'un certain age" pe care le întâlnesc...
Poate ca suna pretentios insa asta nu inseamna ca nu e adevarat...
RăspundețiȘtergerePe la varsta de 12-13 ani am citit Idiotul lui Dostoievski. Caracterul Printului Miskin m-a impresionat atat de tare incat, de atunci, mi-am dorit sa fiu ca el.
M-am ghidat dupa "idiotenia" lui un timp destul de indelungat. Pana cand lumea reala si ofuscarile imaginare specific adolescentine m-au fortat sa ma dezic de el.
Acum, la varsta pe care o am, incerc sa ma reintorc la el. Insa imi este infinit mai greu decat atunci cand l-am descoperit prima data...
Probabil n-o sa mai luati in considerare comentariul meu, pentru ca am depasit termenul-limita, dar am descoperit doar azi pagina si nu m-am putut abtine sa comentez... Cu siguranta au fost multe persoane mature care mi-au influentat copilaria si, prin asta, intreg parcursul existential, de la personaje literare, personaje din istorie sau alte personalitati importante, pana la profesori... Dar ar fi nedrept sa nominalizez pe vreunul dintre ei si nu pe sora mea. Ati precizat ca trebuie sa ne referim la o persoana matura... Ei bine, ea a fost matura, nu prin prisma varstei, ci datorita vicisitudinilor vietii, a responsabilitatilor pe care a fost nevoita sa si le asume, inclusiv cresterea si educarea unui copil. Mi-a fost mama, sora, prietena, datorita ei am avut o copilarie fericita, pot spune ca s-a sacrificat pt mine. Nu vreau sa devin lacrimogena acum, doresc doar spun ca ea a fost cea care m-a impresionat in copilarie cel mai tare si continua sa o faca si astazi
RăspundețiȘtergere