un roman despre care s-a vorbit numai de binede când a apărut, am auzit despre romanul ăsta numai de bine - nsperanța: o tragedie de shalom auslander (editura univers, 2014). o carte și veselă și tristă, pe care mă pregătesc și eu s-o citesc curând. ce a spus isus când a urcat pe cruce? cum arată anne frank azi? hitler - cel mai optimist om din istorie? multe întrebări și răspunsuri într-o carte curajoasă și inteligentă.
întrebarea pentru concurs este:
care este cel mai șocant roman (fie în sens pozitiv, fie în sens negativ) pe care l-ați citit, și prin ce anume v-a șocat?
răspunsurile pentru concurs le primesc în josul acestui post - în chip de comentarii blogspot sau facebook -, până luni, 1 sept., ora 12,00. voi fi subiectiv și voi premia răspunsul cel mai fain. posesorul va primi romanul prin poştă.
succes!
Raspunsul mi-a venit instantaneu in minte, de indata ce am citit intrebarea. E vorba de "Luni de fiere", de Pascal Bruckner, in comparatie cu care "Lolita", cu toata pedoflia ei, pare pura si nevinovata. Desi chiar nu sunt o conservatoare rigida in materie de literatura, inca nu pot sa ma edific, daca intr-un mod placut sau nu, cert e ca m-a socat. Este o carte controversata si greu digerabila pentru unii, printre care ma inscriu si eu... Cartea reda o poveste de dragoste moderna, totala si bolnava, din punctul meu de vedere. Franz si Rebecca, doi indragostiti nonconformisti, in dorinta de a se contopi si de a forma o singura entitate, ajung sa se guste la propriu, ducand la extrem explorarea reciproca. Detaliile pornografice mi s-au parut de-a dreptul scarboase, iar scatofilia si urofilia povestite in detaliu, m-au dezgustat. Dar lucrurile neplacute nu se opresc aici... Cand cei doi epuizeaza tot arsenalul de experimente, incep sa-si faca rau unul altuia, cu aceeasi intensitate cu care s-au iubit Cu toate acestea, incapatanata din fire, am citit-o din scoarta in scoarta, n-am sarit niciun cuvant. Si, paradoxal, pot spune ca este o carte care mi-a placut. Cred ca tocmai in asta sta maiestria autorului, in a descrie niste scene atat de bine, incat, indiferent cat de scabroase si perverse ar fi, sa te captiveze si sa nu poti lasa cartea din mana.
RăspundețiȘtergereImediat ce am citit întrebarea, gândul m-a dus la „Povestea lui O”, scrisă de Pauline Reage. E un roman scurt, sado-masochist în adevăratul sens al cuvântului. M-a șocat faptul că fata asta, O, iubește cu atâta dedicare încât își lasă trupul atins și pătruns de bărbații ce-i sunt prieteni iubitului ei. Îi lasă să o mângâie, să o lovească, să o chinuie și să o „iubească” în modul lor animalic, într-un castel care funcționa după regulile stricte ale unui grup de bărbați din care făcea parte și al ei. Momentele cu el erau scurte, și, atunci când erau, el îi spunea că o iubește și că trebuie să o împartă cu ceilalți, iar acordul ei era dovada supremă de respect și dragoste. Așa că O acceptă și încă tremură de fericire când el îi spune că o vrea, că e a lui, dar și a lor. M-a șocat o supunere dusă în extrem. O ființă rebelă tranchilizată cu iubirea unui bărbat dominator și transformată într-o sclavă sexuală.O carte fără pic de forțare spre simț estetic, doar o realitate dură la care oamenii de rând nu au acces, dar un stil de viață pentru adepți. Cred că a fost și e o carte îndrăzneață. Dură și greu de suportat pentru mulți.
RăspundețiȘtergere