„zoom. gaura de vierme“ de george geacăr

george geacăr

                              zoom. gaura de vierme
          casa de pariuri literare, buc., 2013
                                        84 pagini broșate

vorba ceea - în spate liceu, în față muzeu - se aplică și cărții ăsteia: copertă ba, conținut da.  

să nu vă speriați dacă aduc aici cuvântul SPAIMĂ, care subsumează poeziile de început ale antologiei - ea e doar un cuvânt în textul câte unui poem. în rest, imaginile sunt șucare, cu peisaje urbane, unele nostalgice, altele ironice, și câteva - alea mi-au plăcut cel mai mult - șugubețe:

omul e ceva trecător

un cerșetor oprit lângă blocul nostru 

se pișă. blocul 

nu va crește mai mare

nici nu se va usca (p.27)

 ***

războiul cel mare

țânțari molii furnici

gândaci de bucătărie

dau asaltul

noi și pet ne-apărăm

în calea răutăților

apărăm roma bizanțul

barbari din stepa de dincolo

de șoseaua de centură

încornorați chitinoși din subsoluri

bateriile de inox exhală duhori

în chiuvetele noastre. gresia și faianța

spălate cu detergenți de firmă!

rezistăm. spuneți lumii

că noi aici apărăm occidentul

și orientul

septentrionul

și teritoriile de miazăzi

suntem în calea tuturor răutăților

unei voințe 

cu mult mai mari (p.33)

după jumătatea lecturii cărții, mi-a venit în ochi un glob muzical de sticlă cu peisaje, din acelea pe care le scuturi și care, pe lângă că-ncep să cânte corazon de papel, nasc înăuntru vârtej și ninsoare albă de polistiren. așa și aici - niște nisip curge din cutia poștală și se face deșert, trei lalele șed într-un borcan, o grădină e brăzdată de-o apă, un aer e neorealist, un vânt spulberă, un dumnezeu face poezii, un praf curge din stele etc. - iar muzica de fundal e una lină, vie și tremurândă. 

ultimul ciclu e mai povestaș, dar și mai melanholicos, cu tumbe prin trecut. 

instinctul de conservare inventează povești.

de la douăzeci la treizeci inconștiență. de la treizeci la patruzeci disperare.

de la patruzeci la cincizeci lucruri de strictă necesitate. și acum

rezultatul: cimin ăzaetnoc un (p.58)

atâția ani mi-a stat mintea numai la ziua de mâine 

cum să-mi trăiesc clipa

tocmai acum (p.72)

țin minte clar ziua când am fost fericit:

veneam spre casă cu două sticle într-o sacoșă

trebuia să fac rost de lapte

făcusem.

dumnezeu la cine să se uite

dacă nu eram decât eu. (p.57)

bun.