„a fost odată ca niciodată“ de andrew nicoll

andrew nicoll 

 a fost odată ca niciodată

 (the good mayor) 

 editura all, bucureşti, 2014  

 traducere de ioana văcărescu 

 375 pagini broșate

 coperta de al. novac

primar + secretară = love

Iată ce ştiu eu despre viaţă. Am învăţat că în lumea asta nu există atât de multă iubire încât să ne permitem s-o risipim. N-avem voie să irosim nici măcar un strop. Dacă avem norocul s-o găsim, oriunde am găsi-o, trebuie s-o păstrăm şi să ne bucurăm de ea cât de mult putem, pentru cât de mult timp putem, până la ultimul sărut. (p.296)

asta spune primarul „cel bun“, personajul principal al romanului lui andrew nicoll. evident că dacă spune asta e înşelat în dragoste, şi cum naiba - pe sfânta walpurnia cea bărboasă! - să nu fie când e un căcăcios romantic şi minunata sa secretară de care e in love, o fi aducând ea ecouri îndepărtate ale unor coruri de îngeri, tot de coţăială are nevoie. aşa că se-aruncă, mincinoasa şi curva şi nenorocita (cum avea primarul să gândească despre ea), în braţele unui neisprăvit, însă viril din cela care nu ştie prea multe, cum o prinde, cum o...

ei bine, primarul „cel bun“ e un fel de hamlet, care mai multe vorbeşte decât face - a little more conversation, a little less action - iar când face, are de executat un adevărat ritual. aşa că ba o invită pe iubita sa secretară la masă, ba îi urmăreşte pe sub uşă micuţele şi grăsunele degeţelele, ba îi scrie bileţele cu subînţelesuri, de-abia hăăt, o şi pupă. totul pe zeci de pagini pe care le citeşti cu indulgenţă, simpatie şi ironie. evident că, înşelat, „se răzbună“ ca şi hamlet - cum anume nu spoilăruiesc (e de-ajuns un dan c. mihăilescu aici), dar menţionez că e de râsul curcilor.

cartea asta a nu este la fel de amuzantă ca prima, însă e mai bine scrisă, şi e mai frumoasă poate pentru că e mai romantică - asemenea bietului primar răbdător şi înşelat - şi mai mitologică, are un aer de poveste. până şi oraşul în care se petrec toate e utopic. însă pe toate acestea le treci cu vederea, şi mergi corconiceşte pe firul întins al paginilor, după povestea primarului „cel bun“ şi al iubirii sale.

vă spun doar că e cu happyend, şi, aşa cum scrie şi autorul, pentru povestea asta e mult mai important felul în care e istorisită decât ceea ce se întâmplă. (p.371)