„boala și visul“ de dan stanca

dan stanca
  boala și visul

 editura tracus arte, bucurești, 2013

  367 pagini broșate

autorul copertei neprecizat

ghiocelul din carici

singurul merit al cărții este stilul lui dan stanca, care te subjugă, și te prinde în plasă, deși personajele nu-s de doamne-ajută, amploiați comuniști, acum pensionari de tranziție. un bloc, un sat, nițel (sub)urban. încă de la-nceput, eroii romanului dau colțul, ca să ne săturăm de suspans - e vorba despre fi-su și tac-su, unul e omorât de un soț încornorat, altul de cancer. și așa începe povestea, de fapt poveștile familiei distruse și ale altor asemenea.

și așa pe vreo două sute de pagini, dar nu e totul pesimist, depresiv, autorul mai bagă mare câteva ironii, pare că se bate pe burtă cu tine, ți-arată că vezi, cumetre? io nu țin nici cu personajele mele, bărbații-s niște animale, femeile-s niște bagaboante! sunt cam defazate, săracele personajele mele, da' nu-i așa că-i tare chestia asta?

de pildă, continuă autorul, e unul, viță de boier, care se duce la bodel, la crucea de piatră, se urcă el la curvă, se dezbracă și când, ce să vadă curva? ce să vadă el? din carici îi iese-un ghiocel firav. scandal, devine de pomină daravera, jmekeră, nu-i așa? păi da, că faza te scoate din poveste și-ăsta-i de-abia începutul!

că urmează o orgie prin munți, cu călugări sataniști și fecioare pofticioase, misticisme cu miasme legionare, și să te ții! aștepți ca acțiunea să se-nfierbânte ca-n focurile iadului, imaginația se excită, se scoală și... fâs, dan stanca nu continuă, se oprește unde-ar trebui să-nceapă, la fel ca-n celălalt roman craii și morții,se-ntoarce degrabă-n cotidian, rupe visul, dezamăgit că unde dracu' merge lumea asta, dar atras irezistibil de ea, lua-o-ar dracu'.

revin: un roman scris excelent, însă în umbra dezamăgitoare a resemnării.
nerecomandat optimiștilor ca mine, cărora le va strica mojo-ul. mie mi-a făcut-o.