mâine încep a 33-a rotaţie în jurul soarelui

Unde-i cultura pe blog?

Nu ştiu ce mi-a venit, dar m-am apucat să răsfoiesc câteva bloguri catalogate îndeobşte drept „culturale”.
Ce înţeleg eu printr-un blog cultural? Păi unul care care să mă provoace pe diferite teme – nu neapărat academice – de pildă despre un tablou, despre o bucată muzicală, despre o clădire, despre o descoperire istorică – ceva acolo care să-mi pună neuronii la treabă şi din care să-nvăţ.
Dar credeţi c-am găsit?...

În clasamentul roblogfest-ului 2009 (după ei blog cultural înseamnă literatură, istorie, muzică clasică etc., - nu mai zic c-au pus virgulă înainte de etc.) ce-am găsit e jalnic. Doar trei bloguri mi s-au părut cât de cât acceptabile, însă dedicate unei categorii înguste, improprii termenului general de cultură - e vorba de unul dedicat cartofiliei şi altul dedicat vizualului. Restul e tăcere. Am găsit în schimb denumiri ca Arad-culture, suzique, Adrian Stângă...

A urmat clasamentul de anul trecut făcut de Bookblog. Ei bine, nu ştiu ce înţelege prin cultură domnul Tehnocrati, însă din nici unul dintre blogurile acestui top n-am rămas cu nimic - nu discut despre blogul teroristei, al lui cezar şi cel vizual amintit mai sus - care ca şi-al meu, nu sunt propriu-zis de cultură, deşi mai cochetează din când în când cu ea...

Aşa că m-am oprit. Şi m-am dus la DEX online să caut ce se mai înţelege azi prin cultură. Acolo cultura e încă la locul ei. La fel în cărţi. Dar din păcate, foarte puţin în bloguri.
Încă.

PS. Aştept înjurăturile "culturale".

De weekend

caricatura e de mine

madlene gripale

habar n-am să existe în vreun roman vreun personaj care e gripat. cum se ştie, boala înseamnă o experienţă trupească plină de umori cuplată la altele - unele spirituale -, pe care le îndoieşte sau le slăbeşte. mi-aduc aminte doar de nietzsche, care în prefaţa la ştiinţa voioasă, găsea în boală bogate resurse psihologice de creaţie şi interpretare.

eu personal asociez câteva răceli bune lecturii anumitor cărţi – de pildă odată, la mine acasă, am citit fără întrerupere, în trei zile de febră prizoniera lui proust. la fel, student, la mătuşa mea am citit rapid lumea văzută de garp de irving, în timp ce-mi puneam usturoi în urechi şi beam vin fiert.

şi aţi ghicit, sunt varză de răcit, şi scriu aici de la birou, în loc să mă duc acasă să bolesc. sau să citesc ceva.
ca să scriu la următoarea gripă.

Vocabular sexos

am aflat, evident tot de pe net, incultul de mine, de cuvântul analingus, care nu înseamnă, cum m-am gândit eu, „o ling pe Ana”, ci, tulai, Doamne! a leorpăi pe la câh.
ei bine, pornind de la acest limbaj ştiinţifico-erotic, imaginaţia mea lingvistică, ptiu, drace! m-a procopsit cu alte cuvinte:

- ţâţolingus
- gâţiilingus
- cotulingus
- bucilingus
- floculingus
- subsuorlingus/axilingus
- pumnilingus.
pentru fetişişti – izmelingus, fleculingus, fustolingus etc.
să ne mai gândim...

Leapşă mişto de la Luminiţa Marcu

De aici, via white noise.
Şi ca să demonstrez că n-am nimic cu doamna.

Ce cărţi româneşti v-au plăcut, apărute în ultimii 20 de ani? De ce?

Înainte de a nominaliza, trebuie să spun că aceşti 20 de ani a însemnat adolescenţa şi tinereţea mea iar, din punct de vedere livresc, contactul spiritual cu marile cărţi. Cu proza românească actuală – despre poezie pot spune prea puţin – m-am întâlnit destul de recent, adică în ultimii cinci ani (pân-atunci m-am preocupat de proza universală esenţială). Dar să nu mai bat apa-n piuă, şi să trec la treabă.
Nu înainte de a menţiona că ordinea nu e neapărat valorică.

Beletristică
1. Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt – pentru că e cea mai umană carte românească
2. Jurnal – Mihail Sebastian – pentru că desfiinţează mitul bunilor interbelici şi conturează o personalitate reală a diaristicii româneşti
3. Orbitor – Mircea Cărtărescu – cel mai bun roman românesc de după revoluţie
4. Zilele regelui – Filip Florian – cel mai bun roman românesc recent
5. Degete mici – Filip Florian – pentru ultimul capitol
6. Luminiţa, mon amour – Cezar Paul Bădescu – pentru că mi-a arătat până unde poţi merge cu scrisul
7. Cruciada copiilor – Florina Ilis – pentru că e o încercare reuşită de a oferi o viziune a României
8. Oameni şi umbre, glasuri, tăceri – Alexandru George – pentru că e cel mai mare roman clasic necunoscut
9. Saludos – Alexandru Ecovoiu – pentru că poate rivaliza oricând cu orice mare bestseller
10. Exuvii – Simona Popescu – pentru că scriitoarea asta simte
11. O limba comuna – Sorin Stoica – pentru că ne-a arătat că se poate
12. Lorgean – Jean Lorin Sterian – pentru că arată alte feţe necunoscute ale lumii
13. Băgău – Ioana Bradea – pentru tupeu stilistic
14. Infernala comedie – Emil Brumaru – pentru surpriză

Eseuri şi filozofie
1. Scrisori către fiul meu – Gabriel Liiceanu – pentru instituirea unui nou limbaj privat (în sens rortyan)
2. Cerul văzut prin lentilă – H.R. Patapievici – pentru cel mai inteligente eseuri
3. Politice – H.R. Patapievici – pentru gura de aer proaspăt anti-iliescu
4. Nodul gordian – Cristian Bădiliţă – pentru tinereţe intelectuală
5. Minima Moralia – Andrei Pleşu (da, ştiu c-a fost publicată în 1988, dar...) – cea mai bună carte de filozofie românească pe care am citit-o
6. Memorii – Mircea Eliade – pentru că m-a marcat cel mai mult