câştigator concurs - romanul exuvii cu autograf -

răspunsul corect este raymond roussel.

câştigătorul concursului este adina. pe care o rog să-mi trimită adresa şi pe ce nume să fie autograful pe mail (dragosbutuzea@yahoo.com) pentru a-i trimite cartea, dacă este din provincie. dacă este din bucureşti, ne putem întâlni. sau nu.

multe felicitări din partea mea şi a simonei popescu!

UPDATE - în afara concursului, simona popescu oferă o carte (cu autograf) şi alynei, pentru că şi-a doriiiiiiiiiiiiiiit-o atât de mult :). aşa că o rog şi pe ea să-mi trimită datele.

concurs - romanul exuvii cu autograf

întrebarea pentru concurs este:
cărui autor citat în volum îi apartine cuvântul resurectina?

întrebarea o aştept, timp de 3 zile, drept comentariu la acest post. premiat va fi primul răspuns corect.

despre premiu:
romanul exuvii a apărut în 1997, în urma unui concurs de romane organizat de editura nemira.
dacă m-ar întreba cineva care sunt cele mai bune romane ale anilor '90, aş răspunde că două: acesta şi orbitor. aripa stângă (care şi el va urma drept premiu aici, dar în primăvară).
împreună cu exuvii, am descoperit o scriere extrem de percutantă şi persistentă, un stil desăvârşit. am intrat în universul unic al personajului cărţii / simonei, feminin, inimitabil şi minunat. am trăit şi multe emoţii, pe care mi le amintesc cu drag. fragmente aici.

romanul va fi oferit de autoare, împreună cu un autograf special pentru câştigătorul concursului. eventualele taxe poştale vor fi suportate de mine. este al doilea concurs pe care-l organizez. staţi liniştiţi, mai urmează.

unii ţigani

un tânăr blogăr a scris recent un post despre cât urăşte el ţiganii, cum i-ar vrea omorâţi sau deportaţi. evident, postul era emoţional. ulterior, postul a fost şters, dar problema a rămas.

cum ne raportăm la ţigani - de fapt, la un ţigan cu comportament asocial? oricum, zic eu, dar fără să generalizăm. orice duşmănie de "rasă" dă inevitabil în pogrom - ceea ce e un lucru rău. dar când îi vedem pe unii şi nu ne place, ba chiar ne deranjează, ce facem?

eu m-aş duce la statul pe care-l plătesc şi l-aş întreba ce face ca să-i pună "pe labe" pe unii ţigani răi, cum mă protejează el. funcţionează justiţia? funcţionează poliţia? funcţionează - cel mai important lucru dintre toate - educaţia? ei zic că da, ascunzându-se sub forma mediatizată dar ineficientă a corectitudinii politico-morale, ba chiar aduc în discuţie campanii publice anti-dicriminare, de integrare sociala etc.
căcat. ştim cu toţii, de 20 de ani, statul român e impotent.

şi-atunci? atunci nu putem face nimic. ori răsturnăm structurile statului incapabil - revoluţie - ori stăm pasivi. ori aplicăm noi, individual, legea talionului în mod direct cu cel care ne deranjează. e o prostie, nu-i aşa? când cineva te pălmuieşte, tu să întorci celălalt obraz.

în mintea lui jean-lorin sterian în mintea lui kafka

în weekend-ul ăsta am participat la un experiment colectiv - să locuiesc singur în apartamentul scriitorului jean-lorin sterian (foto) pentru 48 de ore, în timp ce proprietarul e în londra. găzduit într-o clădire veche de lângă cişmigiu, m-am trezit chiar de parcă nu eram în bucureşti, ci într-un oraş străin - se vedea parcul de sus, fanfara şi-arunca notele prin fereastră...

jurnal
după ce m-am familiarizat cu cele două biblioteci - una mare în sufragerie, una mai mică în dormitor - cu bucătăria mică în care abia am găsit o farfurie, am deschis tv-ul. mi-e urâtă singurătatea în loc străin.

îmi plac lucrurile vechi cu care şi-a înzestrat casa. două radiouri din lemn, unul sfâşiat (se vede în poză), altul transformat în suport de dvd-uri. îmi place la nebunie un cufăr vechi, sângeriu, transformat în şifonier. îmi place suportul albastru de perete din bunătărie, cu zeci de mărunţişuri adunate ca-ntr-un buzunar de om distrat. şi-mi place biblioteca, fireşte. cu cărţi pe care-n adolescenţă le găseam şi eu în librării, pe care nu le-am luat, dar pe care le regăsesc aici, fericite c-au găsit cine să le cumpere şi să-mi facă-n ciudă.

descopăr în bibliotecă fragmente de istorie personală - unele cărţi sunt cumpărate din primii bani de la radio sau din plata primei cărţi... descopăr preferinţe livreşti - bioy casares, llosa, kundera, bulgakov, borges, kafka nu mai zic, şi câh! murakami. plus un zarathustra (nietzsche) "folosit".

o fotografie a stăpânului casei cu turban, a stăpânului casei cu două iepuriţe playboy, o carte poştală cu che, un tablou cu nick cave. într-un colţ al bibliotecii, antologiile în care a scris şi cărţile pe care le-a scris.

experiment mental
în vreme ce-aud păsările lărmuind, m-apuc şi citesc o povestire a lui kafka scrisă de jean-lorin sterian (via pierre menard) în volumul scriitorul a ieşit la vânătoare şi mă găsesc brusc în două realităţi ale scriitorului - în cea "reală" a căminului şi-n cea ficţională - şi pătrund astfel puţin în mintea lui iar prin nuvelă în mintea autorului franz cum povestesc amândoi despre artistul foamei la care lumea nu se mai înghesuie să-l admire...

ps. cât despre starshitting, n-am avut de ce protesta :)...

anchetă livrescă - concurs

voi începe curând un concurs (vezi dreapta) ce va avea ca premiu romanul exuvii cu autograful simonei popescu pentru câştigător.

ei bine, pentru că acest concurs nu se va termina aici, mi-am făcut o listă cu romanele viitoare. dar aş vrea să vă întreb şi pe voi, cititorii mei, ce autor român v-ar plăcea să vă dea un autograf şi pe ce carte anume. în funcţie de răspunsurile voastre, voi mai lucra la listă.

fiţi deci pe fază şi răspundeţi!

mişto copertă, nu?

leapşă

de la ovidiu baron:
1. ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
20.
2. ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?
să nu încerci.
3. dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atât de multe lucruri care ne plac?
pentru că aşa am ales.
4.când ţi se pare ca s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai facut?
vorbit. rahat!
5. dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogat ai fi?
coşul zilnic.
6. care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?
să se întrebe mai des. şi să asculte.
7. faci ceea ce ai visat să faci, sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?
fac ceea ce vreau să fac.
8. dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
categoric.
9. eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?
lucrurile care trebuie. trebuie să le facă cineva şi pe astea...
10. dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla?
să nu se ia prea mult după alţii.
11. ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
un prost fericit.
12. ce-ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai faci amintiri de acum înainte?
nu înţeleg.
13. îţi mai aduci aminte de momentul ăla de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? mai are vreo importanţă acum?
nu.
14. care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de specială?
când mâncam o ciocălată chinezească în faţa blocului, la soare.
15. dacă ai câştiga 1 milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?
poate.
16. când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
când mi-am făcut blogul.
17. când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
aseară.
18. care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai facut? ce te opreşte?
sunt mai multe: să călătoresc în india, japonia, china. să învăţ germana. să vorbesc latineşte. să scriu o carte de 75 de pagini. să zbor cu paraşuta. să locuiesc şase luni la munte. să mă îndrăgostesc nebuneşte. să recitesc din nou comedia umană. mă opreşte lenea.
19. care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
înţeleg anumite lucruri.
mulţumesc.

meritele nobelului

hai să ne bucurăm!
dar nu pentru că laureata de ieri a premiului nobel pentru literatură are legături cu românia, nu. ci pentru că o scriitoare aproape necunoscută, cu cărţi publicate, dar necitite - la noi cărţile au stat prin stocuri la preţ redus, încă din 1997 cu încă de pe atunci vulpea era vânătorul -, are parte de popularitatea pe care cel mai cunoscut premiu pentru literatură o poate acorda.

"valoarea" mediatică
nu vorbesc despre valoarea în bani a premiului, despre încasările din vânzări de de-acum încolo, sau despre valoarea cărţilor ei. ci de "valoarea" actuală la modă - celebritatea cu care e acum "înzestrată" scriitoarea. este scoasă brusc din anonimat şi respectată de întreg mapamondul. ca şi cum ştampila nobelului ar înnobila.

cum stau de fapt lucrurile
după mine, oamenii premiaţi înnobilează nobelul, nu viceversa. este onorant pentru comisia nobel când trebuie să premieze creatorul/omul - indiferent că e herta muller sau orhan pamuk sau...
iar nobelul, la rându-i, răscumpără omenirea veşnic ingrată. de fapt spunem cu toţii, o dată pe an, mulţumesc unui scriitor.
şi unui fizician, şi unui chimist etc.

cristian tudor popescu
se poate spune că principalul contributor la premiul hertei müller este nicolae ceauşescu. se poate spune, dar e fals. domnule cristian tudor popescu, meritul e al omului, nu al contextului.

herta muller, nobelizată pe 2009...

...who, with the concentration of poetry and the frankness of prose, depicts the landscape of the dispossessed.

şi iar n-am citit nimic de cel care ia nobelul.

oricum l-au luat nemţii (propunerea a fost a lor), ceea ce mă bucură, admirator fiind al acestei literaturi.
dar parcă-i văd pe ai noştri "mândrindu-se" de originea română a autoarei...

un fragment audio din este sau nu este ion citit de herta muller, aici - via polirom.