Mi-au venit în gând anumite impresii sau imagini în legătură cu cărţi pe care le-am citit mai demult. Asta în timp ce un coleg îmi spunea, vizavi de Un veac de singurătate, că el îşi aduce aminte de două personaje care şi-o puneau pe rupte prin toată casa.Evident, aceste adevărate "madlene literare" nu mă fac mai puţin muritor sau contingent, cum parcă îl făcuse pe Proust, dar îmi produc anumite emoţii deosebit de plăcute, ce mă scot din cotidian/contingent.
Păi, mi-a venit recent în minte descrierea casei personajului din Tihna lui Bartis, adevărată butaforie în mijlocul căreia mama lui îşi ducea ciudata-i existenţă.
De asemenea, mă bântuie clipele dinaintea morţii ale unchiului personajului din Oameni şi umbre, glasuri, tăceri, anume imaginea aceea teatrală cu braţul întins către un duşman imaginar, asemănător, după mine, cu cea a Colonelului Chabert ce se dezgroapă singur din grămada leşurilor celor ucişi în bătălie.
A, şi să nu uit, apropo de Marquez, scena amorului de pe vaporul cu cei doi bătrânei din Dragostea în vremea holerei: a fost ceva fin!
De multe ori purtam in minte imagini din cartile citite. Incordarea arcului lui Odiseu de catre un anume cersetor (re)venit in Itaca la un moment oportun, scena aceasta citita in Odiseea lui Homer are pentru mine o valoare de talisman. Si nu exagerez daca spun ca
RăspundețiȘtergerem-a incurajat in momente dificile. Bine te-am regasit, Dragos !
Ma bucur ca ti-a ramas atat de mult din Odiseea, mie din pacate, nu.
RăspundețiȘtergereBine ai venit!
foarte misto idee&leapsa, mi-ai facut pofta sa-mi sap prin amintirile literare :)
RăspundețiȘtergeresi eu am fixatii cu tihna si dragostea in vremea holerei. de cite ori vad batrinei prin parc pe banca sau ma duc la bunicii mei, imi amintesc de marquez si ma apuca asa o nostalgieeee...