8 aprilie 2008

Intrebari livresti

O recentă discuţie cu cineva despre cum se scrie un roman mi-a provocat anumite gânduri - mai ales, m-am gândit ce-aş face eu dac-aş scrie un roman? Care să fie ingredientele?

Păi rezolvarea ar sta în câteva întrebări: 
1. De ce fac asta - de ce scriu?
2. Ce vreau să spun?
3. Cum spun ceea ce vreau să spun?
4. Ce n-au scris alţii, înaintea mea, mai bine?
5. Am eu o poveste?

Oare ar mai fi şi alte întrebări?

Ce păcat că nu scriu un roman, mi-ar ajuta. Dar nu se ştie niciodată...

PS: Cred că întrebările nu s-ar aplica numai la scrierea unui roman...

17 comentarii:

  1. Daca nu poti altfel, atunci o faci. Scrii.
    Daca poti si altfel, atunci ii lasi pe altii sa o faca. Sa scrie :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Hi again, see tthis is the site i told you i signed up to. It has some nice information about how to make money using OPP, i think you might find it interesting. here it is. bye!

    RăspundețiȘtergere
  3. Intrebarile tare mi se par atat de bun simt, incat sunt sigura ca majoritatea lumii nu si le pune. :D

    RăspundețiȘtergere
  4. cu punctele 2,3 si 5 sunt de acord. sunt chiar obligatorii pentru cineva care are de gand sa se inhame la treaba.
    cu '1' (de ce fac asta - de ce scriu?) si '4' (ce n-au scris alţii, înaintea mea, mai bine?), mai putin...

    parerea mea este ca
    nu trebuie sa fii (neaparat) un pionier in literatura, sa experimentezi, sa scrii despre ce nu au (mai) scris altii inainte sau nu au spus-o suficient de bine.
    un scriitor care are ceva de spus, si care, in primul rand, are talent poate sa insire pe hartie absolut orice. chiar si... nici o poveste :)
    sa scrie despre nimic, despre o zi banala in pat, la televizor, sa zicem.
    nu-i trebuie un subiect anume. parerea mea. acesta, prin ceea ce spune si cum spune, isi va fascina cu siguranta cititorii.

    RăspundețiȘtergere
  5. @pantacruel - Sustinand ca un scriitor e bun chiar fara o poveste, inseamna ca esti fan autori gen Joyce-Ulise, Handke-Scrisoare scurta, Balaita-Lumea in 2 zile - atat imi vine acum in minte. Eu ii admir, insa nu cred ca voi mai citi a doua carte de-a lor... De asemenea, nu stiu cati oameni citesc asa ceva. Si nici un scriitor nu scrie gandindu-se ca va fi citit de numai 100 de oameni...
    Eu nu vad ce poti spune scriind despre nimic, despre o zi banala in pat, la televizor... Mai bine zis nu vad ce pot eu, ca cititor, intelege din asa ceva, decat niste cuvinte goale, vorba lui Eminescu, ce din coada au sa sune. Din cate stiu, creatorii romanului - Petronius, Apuleius, Longos au scris in general intamplari extraordinare, care sa te transforme. Catharsisul nu e o vorba goala.

    RăspundețiȘtergere
  6. perfect de acord cu tine, dragos!
    nici mie nu imi place un roman fara poveste.
    o poveste fara poveste este un non sens!
    spuneam doar ca un scriitor bun poate sa faca si lucrul acesta. daca vrea

    eu, unul, daca nu as avea o povestire nu m-as apuca niciodata sa o scriu :) si oricum, vorbim ipotetic, pentru ca nu am talent si nu prea cred ca voi avea prilejul vreodata sa scriu ceva :)

    RăspundețiȘtergere
  7. si inca ceva. am citit si eu 'ulise' si 'lumea in doua zile'. nu inteleg de ce sustii ca joyce, respectiv balaita, au uitat de poveste in aceste romane. nu sunt la fel de bine conturate ca in marile romane ale sud-americanilor, de exemplu, insa istorioarele exista, chiar si asa difuze cum par la prima vedere.

    poveste nu prea au, zic eu, saramago cu 'evanghelia dupa isus cristos', 'baiuteii' fratilor florian, sau 'orbitorul' lui cartarescu, toate trei carti excelente, de altfel.

    RăspundețiȘtergere
  8. @pantacruel: Sunt de acord cu tine, ma corectez. Ulise si Lumea au o poveste, dar in mare parte autorul arata ca a cam uitat de ea. In ceea ce priveste pe saramago, te contrazic: eu zic ca are o poveste, adica se poate oricand povesti - orice roman de-al lui. Evanghelia povesteste viata lui Isus de la concepere pana crucificare, mai ales intamplari apocrife, imaginate de autor. Cat de spre celelalte doua - despre Baiuteii ma abtin, nu mi-a placut si pace. Orbitorul insa - nu stiu ce sa zic, m-ai prins...

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu cred ca majoritatea oamenilor care si-au facut blog spera sa si scrie/ publice intr-o buna zi… blogul e vazut de multi ca un mod in care poti sa iti formezi mana, sa verifici daca felul in care scrii atrage sau nu un public cititor… e un prim pas… indiferent ca ei declara asta sau o ascund cu falsa modestie in spatele altor preocupari… blogul e si o maniera de intra in contact cu oameni din zona publicisticii: scriitori, jurnalisti, editori, carora le poti starni interesul…
    blogul te ajuta sa te faci lesne accesibil oricui doresti tu sa afle ceva despre cum gandesti/ cum scrii fara sa ii ceri sa faca un efort prea mare (in locul unei intalniri si evaluari de manuscrise - o vizita pe blog si lectura de 6- 10 min a doua trei posturi e mai la indemana). Blogul te ajuta sa ai un anume feed back… de a carui calitate nu sunt inca sigura, dar totusi e bine ca exista… de pilda am vazut la anumite posturi despre carti/ sau chestiuni de interes social, o ploaie de comentarii mai mult de socializare si amuzament decat “on topic”…

    Acuma strict legat de postul prezent. Aceste intrebari sunt binevenite pe cat mai multe posturi ale oamenilor preocupati de literatura sub o forma sau alta(ca cititori/ ca scriitori)… sunt intrebari de bun simt care ar trebui sa bantuie mintea oricui aspira sa scrie roman, poezie, reportaj, etc… si cum am spus ca parerea mea e ca bloguri tin si citesc in special oamenii care vor sa scrie intr-un stil literar sau altul este foarte important ca preocuparea pentru continut si forma sa capete o vizibilitate din ce in ce mai mare… incetul cu incetul aceasta ii va pune macar pe parte din aspiranti pe calea cea buna…
    Eu am o dilema cu privire la postul tau: De ce nu iti exprimi propria opinie?!…
    Bine sa zicem – desi mi-e greu sa te cred :) ca in momentul de fata nu te gandesti sa publici… dar e important sa emiti propriile judecati de valoare cu privire la un topic propus… adica macar la modul: eu as scrie fiindca…eu as vrea sa spun asta!... povestea mea ar fi despre…

    La unele din acele intrebari iti poate da raspuns - cel putin teoretic si mai degraba la modul cum-au facut-altii - un curs de “creative writing”. Sau o indelunga si uneori plictisitoare sedere pe la niste cursuri la jurnalism, filologie sau comunicare /PR.
    Dar dincolo de demersul teoretic eu zic ca e important sa cauti acele raspunsuri in tine insuti, inainte de a vedea ce gandesc altii…sau ce scrie la carte, la retetar… si desigur este la fel de important dupa ce le-ai gasit sa le confrunti cu ideile care s-au concretizat deja... ca sa nu risti sa reinventezi roata :)sau macar sa pui ceva in plus la dispozitiv...

    RăspundețiȘtergere
  10. prima intrebare este unica pe care trebuie sa ti-o pui...restul sint derivate...odata legitimat actul scrierii, subiectul, forma, pozitionarile si abordarile vin cumva de la sine...
    in fapt, prima intrebare este actul de credinta...daca treci imapartasania asta esti convertit.. nu-ti pui problema daca te rogi mai bine sau mai rau decat altii, nici daca altii nu i-au zis lui Dumnezeu mai bine sau mai frumos, co o faci pur si simplu...

    RăspundețiȘtergere
  11. @scriitor-in-devenire: pai cum asica nu-mi exprim propria opinie? Tot ceea ce scriu aici chiar asta este. Am scris acest post, cum am zis, in urma unei discutii cu un amic care chiar scrie. Acum. (Are si blog, de altfel.) Si care era in cautarea unui stil anume. Avea povestea, deci. Asa ca, dupa aceea, mi-am structurat putin felul de a vedea lucrurile si s-a itit acest post.
    Lucrez intr-un domeniu ce implica comunicarea, si am observat ca tot mai putini comunica cu adevarat. Oameni si scriitori. Vor sa spuna ceva, dar ceea ce ajunge la ceilalati e cu totul altceva. Sau nimic...
    @vitalie - Ce pot face decat sa-ti dau inca o data dreptate? Ai lamurit excelent ceea ce am vrut sa spun; inca o data, imi clarifici ceea ce inca nici mie nu mi-e clar, pentru care iti multumesc. Intrebarile, evident, nu sunt prezentate in functie de importanta, dar prima intrebare, cum spui, e cea esentiala.

    RăspundețiȘtergere
  12. scriitor-in-devenire14 aprilie 2008, 15:43

    Dragos, eu nu vreau sa te racai, in nici un caz. Mie imi plac pe blogul tau majoritatea comentariilor referitoare la carti. Dar in postul asta eu nu vad, iarta-mi nepriceperea, nici o opinie personala ... vad niste intrebari , care pot fi luate asa: eu, Dragos, cred ca e important ca un scriitor sa isi cunoasca motivatia, sa stie ce si cum vrea sa spuna. Dar astea sunt truisme, nu opinie personala. Repet, e foarte bine ca sunt trecute pe un blog de factura asta, ca toti care sunt preocupati de scris sa isi aminteasca ca nu trebuie sa scape lucrurile astea din vedere... e bine ca le e amintit de tine sau de altii care scriu posturi asemanatoare... Dar ceea ce vreau sa spun este ca ele nu reprezinta opinia ta despre motivatia, stilul si continutul unui roman. Tu spui "ar trebui sa raspundem toti la aceste intrebari inainte sa ne apucam sa scriem un roman". Foarte frumoasa atitudine. Asa ne recomanda si orice curs de scoala mai destupata. Dar nu raspunzi. Astepti s-o faca altii... Mie mi-ar fi placut sa vad raspunsul tau concret la intrebari... asta spuneam... asta e opinia mea subiectiva ca oricare, e feelingul meu... ca lipseste ceva aici...nu imi lua gatul din cauza asta... te rog... asa vad eu in cazul acestui post...

    Uite de pilda in celalalt post in care spui de ce scrii pe blog despre carti, lucrurile sunt limpezi, fara tagada. Acolo parca respir o portie de aer curat. Imi dau un sentiment de sens implinit, constientizat cand citesc. Dar la postul asta raman cu un fel de "aha, bun, si eu si altii avem intrebari din astea, si?!"

    Si pe mine ma supara prapastia dintre vorbe si fapte sau rezultate...si eu am observat acelasi lucru ca si tine despre oamenii de comunicare...ca vor sa spuna ceva dar nu reusesc sau nu ajunge mai nimic la publicul tinta, si mi-ar parea rau sa ajung vreodata sa fiu vazuta asa, dar pana la urma si asta e un risc asumat, odata cu curajul de afirma ceva.

    RăspundețiȘtergere
  13. @scriitor-in-devenire: Cred ca ma provoci sa spun daca eu scriu romane sau nu. Nu e un secret ca mai astern si eu randuri din cand in cand, in mai ales in jurnalul personal. Am avut si cateva incercari de tinerete... Cum as scrie acum un roman? nu stiu. Poate chiar nu as respecta aceste 5 intrebari, desi, fara prima, as scrie degeaba...
    Dar cum eu sunt "de meserie" cititor si deseori, nu pricep mesajul anumitor romane, mai ales recente; cum postmodernismul a cultivat spargerea oricaror limite, ceea ce a dus la romane ermetice, neaccesibile, care, cu cat sunt mai complexe, meta, hiper-textuale, cu atat sunt mai apreciate de critica - adica de un cerc restrans; si cum fiecare scriitor - ma gandesc eu - ar trebui sa scrie pentru omul obisnuit, cum au facut-o inainte petronius, apuleius, cervantes si balzac, eu n-am facut decat sa-mi pun cateva intrebari ca cititor. Raspunsul cred ca ar trebui sa-l dea scriitorul.
    Heidegger spunea ca nu e important raspunsul, ci punerea intrebarii.

    RăspundețiȘtergere
  14. scriitor-in-devenire15 aprilie 2008, 03:54

    Da, asa mai inteleg si eu ceva... gand la gand cu bucurie... nici mie nu imi plac romanele ermetice, apreciate de un cerc restrans de cunoscatori... desi despre restrangerea cercului de audienta e de dus o alta intreaga discutie... de pilda, exista daca nu cumva o fi existat dintotdeauna, ideea ca trebuie sa ai in minte un anumit profil de cititor cand scrii, ca asta chiar te ajuta ca ins creator sa iti gasesti mijloacele, stilul de exprimare.... am sa expun asta intr-un post cat de curand si te voi invita sa vezi si punctul meu de vedere. Multi scriitori sau aspiranti vorbesc depreciativ despre “publicul restrans” scapandu-le din vedere niste aspecte foarte importante… si facand niste confuzii grave. Am sa expun si eu pe un post cat de curand despre asta si te voi invita sa citesti si tu, daca te intereseaza subiectul…

    Off topic – caut si nu gasesc pe multe bloguri (nici la view my profile), o adresa de mail a posesorului de blog, ca sa ii trimit privately o invitatie oficiala pe blogul meu, intrucat cred ca il pot interesa lucrurile despre care scriu sau pe mine m-ar bucura opinia lui despre ceea ce scriu… dar ma jenez sa lansez invitatia direct pe un post ca sa nu para ca ii rup manecile lui si cititorilor lui sa vina pe blogul meu… dar daca posesorul blogului nu are o adresa de mail afisata unde sa ii pot lasa – privately - doua vorbe de invitare, e urat din partea mea sa las invitatia in cadrul unui post?! Nu imi place deloc sa intruzionez oamenii, cum se anglo-parleshte :). Lumineaza-ma si pe mine!

    RăspundețiȘtergere
  15. Şi ce faci atunci când afli că le ai pe toate, că ai găsit răspunsuri satisfăcătoare la toate întrebările alea ba chiar te-ai apucat să scrii romanul ăla pe care ţi l-ai propus şi ai ajuns la jumate. Chiar acolo se rupe firul. Ai toată acţiunea în cap, pe zeci de schiţe, nu reuşeşti să calci însă mai departe.
    Idea e genială, povestea există în termeni abstracţi, numai jumatea cealaltă de roman nu mai e.
    Aştept cu nerăbdare "4 întrebări ce te-ajută la jumatea romanului să mergi mai departe"

    RăspundețiȘtergere
  16. @tumult: buna intrebarea. Insa nu prea inteleg ce contine jumatatea facuta si ce urmeaza sa fie cealalta. Adica, sa inteleg ca ai scris jumatate de roman, adica un fel de volumul 1? Sau romanul e doar pregatit, schitat, fara insa a te apuca sa-l scrii efectiv?

    RăspundețiȘtergere
  17. Jumătate de roman e scris efectiv, cealaltă jumătate a rămas doar schiţat. Iar jumătatea asta pe care o am scris e insuficientă pentru a fi considerată un "volum 1" poate doar jumătate.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...