Pitol

Descoperii un nou autor hispanic. Din tara lui Rulfo, a lui Fuentes şi Mastretta. Iar această carte este, fără să exagerez, o capodoperă.
Şi-i o carte deloc groasă, se citeşte mintenaş, deşi trebuie gustată cu multă zăbavă, ca o prăjitură bună.
Dar hai să trec la treabă şi să dezvolt:
Totul este o poveste. O poveste spusă într-o casă oarecare, în mijlocul unei familii, o poveste spusă cui vrea s-asculte, în vreme ce-afară ploaia şi furtuna nu contenesc. Nu conteneşte nici omul cu povestea, stă pe scaun şi tot povesteşte, din viaţa lui jună. Ca s-ajungă, de fapt, la un singur eveniment, de importanţă crucială pentru el:
Îmblânzirea divinei egrete.
Unde?
Într-un reustaurant din Istambul, la o masă, apoi ]ntr-un apartament din acelaşi oraş.
De către cine?
De către el însuşi, povestitorul - Dante Chiriac de la Estrella.
Cine e egreta?
O femeie, desigur: mereu surprinzătoarea intelectuală Marietta Karapetiz, de fapt o maseuză excentrică. – Aşa cum egreta, această minunată pasăre pe cât e de frumoasă, pe-atâta e de crudă şi de scârboasă...
Acolo, la acea masă, un bărbat (povestitorul) începe un duel cu femeia, ce-i va lua apoi întreaga viaţă. Şi tot acolo începe şi o dragoste, a bărbatului, pentru Gogol.
Există şi o sărbătoare dionisiacă, cam excremenţială ce-i drept, dar plină de ironie, de să te spargi de râs.
Cum mă simţii?
Excelent! Mă amuzai teribil, sunt multe digresiuni picante – de pildă legătura povestitorului cu viitoarea soţie, balena Maria Immaculada de la Conception...
Pitol isi dozează extrem de bine discursul literar, când simte că te plictiseşti, te scutură repede cu ceva excitant, totul se povesteşte cu ritmuri întrerupte, ca bătăile inimii, ca suspinele amintirii, ca pârâul lui Proust. Gâfâi uneori, dar tragi adânc aer în piept şi mergi mai departe. Până la a două sutepatruzecea pagină.
De final?
Cartea e un regal al lecturii, musteşte de ironie şi-ţi solicită gândirea, pentru că la sfârşit te întreabă misterios:
Ţi-ai dat seama?... Ce trebuie să faci dacă ţi se întâmplă aşa ceva?...
Eu caut încă răspuns...

Sergio Pitol (foto), Îmblânzirea divinei egrete, Editura Art, Bucureşti, 2008, trad. Mona Ţepeneag, 240 pag.