Dacă sunteţi pasionaţi de polemici filozofice, aici e locul, în această cărticică. Eu nu sunt, aşa că ceea ce mi-a rămas de pe urma cărţii nu e polemica dintre filozofia analitică - filozofia pragmatică - despre care a scris şi Arthur Suciu alias Ironistul - ci, în prelungirea a ceea ce ştiam despre Rorty, următorul lucru.
Anume că Adevărul, conceptul după care se prăpădeau filozofii, în frunte cu Platon, nu merită nici o discuţie. De ce? Pentru că nu ne este de nici un folos. Adevărul nu este o noţiune absolută, ci una relativă, şi este "preţios" în funcţie de acţiunea contingentă care îi urmează.
Vorba lui Pavel, multe ne sunt date să cunoaştem, dar puţine ne sunt de folos.
Pascal Engel, Richard Rorty, La ce bun adevărul, Ed. Art, Bucureşti, 96 p., trad. Bogdan Ghiu
te invidiez pentru cartea asta. am cautat-o mult in librariile din Chisinau, dar n-am gasit-o...
RăspundețiȘtergereCum se poate explica atunci căutarea lui? Sau, poate nu este legată neapărat de adevăr?
RăspundețiȘtergere@vitalie - deci se rezolva
RăspundețiȘtergere@anayana - nu exista Adevarul ala al filozofilor (si Isus s-a intrebat ce e adevarul si n-a dat raspuns), adevarul e relativ, contingent, in functie de situatie si interes, acela e cel despre care merita sa vorbim. Asta e fain la pragmatisti.
adevarul este un concept care functioneaza intr-un anumit limbaj: interpretarea lui Rorty este luata din Wittgenstein. asa cum am inteles eu, adevarul poate sa fie si absolut, daca gandim inttr-un limbaj in care acest lucru are relevanta (de exemplu, in filosofia lui Platon). adevarul poate sa fie relativ in cadrul unei teorii sceptice sau irelevant ca problematica pentru tipul de filosofii deconstructiviste, istoriciste. Rorty afirma ca pentru noi, cei care traim astazi, aceasta problema a adevarului mai mult ne incurca si ca ar fi mai util sa ne punem altfel de probleme. ar fi mai util sa ma intreb care este pozitionarea mea, ca locuitor al Bucurestiului, in raport cu aceea a unui vienez sau a unui african. sau care este relatia cu parintii mei identificabili, relatie pe care o descriu cu ajutorul povestilor din trecutul meu.
RăspundețiȘtergereArthur Suciu - Acuma tu ai intrat putin mai adanc in problema, ceea ce eu nu am avut de gand. E-adevarat ca rorty e inteles in masura filozofiilor pe care le comenteaza, dar eu am vrut sa raman numai cu "viziunea" lui asupra adevarului, care e unul pragmatic - contingent, depinzand de interesul pe care il am in viata mea de zi cu zi - pe urmele "autocreatiei" mele.
RăspundețiȘtergereda, cred ca ai citit contingenta, ironie si solidaritate, iar eu privesc lucrurile mai mult dinspre wittgenstein decat dinspre rorty.
RăspundețiȘtergereIntr-un fel,Iisus a dat raspunsul mai inainte sa fie intrebat(Ioan Xiv,6).Legat de intrebarea lui Pilat,am gasit mai demult o anagrama a unui calugar catolic:Quid est veritas?(Ce este adevarul?) Vir est qui adest(Este barbatul care sta in fata ta.)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere