Chestii PROUSTeşti

„L’amour le plus exclusiv pour une personne est toujours l’amour d’autre chose.” Marcel Proust*

Simt şi-acuma disperarea cu care căutam pe jos cuvinte ca s-o impresionez; petrec minutele de după ore când îi spuneam orice – numai să le umplu ca să fiu cu ea; simt invidia celorlalţi băieţi din clasă când m-aşezam triumfător cu ea-n bancă; mai aud întrebarea mamei despre firele de păr lung de pe uniformă; simt furia şi aud măscările din gândul meu când dansa fox cu boul de Petrică; chiar prezenţa ruşinoasă din proprii pantaloni; şi numele, da, numele ce-mi trezeşte şi-acum reverii psihedelice...
Însă trupul ei, chipul ei, nu ştiu de ce, nu i-l mai ştiu.
Proust îmi spune că asta înseamnă dragoste exclusivă.
Prima din viaţa mea.
____________________

* À la recherche du temps perdu, Editions Gallimard, 1999, p.655, texte etabli sous la direction de Jean-Yves Tadie