5 ianuarie 2009

Revolta împotriva "împoponării"

Nu e o carte pentru oricine.
Am început-o de vreo trei ori, dar a trebuit să vină 2009 ca s-o duc pân-la capăt.
Pentru că se citeşte greu, fără să-i ştii secretul. Pentru că are unul:
Pe lângă că-i o carte ce denunţă manipulările sociale şi educaţionale, într-însa, Witold Gombrowicz se revoltă şi împotriva canoanelor literare, ba chiar impotriva artei şi a lumii înseşi.

Arta. El zice că nu omul e pentru artă, ci arta e pentru om (eu uitasem). Arta trebuie să-l ajute pe om/creator să-şi şlefuiască stilul personal (şi nu pe cel artistic). Şi ne arată însuşi Gombrowicz cum se face - utilizând un stil nou – absurd, ludic, la mişto, “cool” –, potrivit lui, adresat nu maturilor, ci tinerilor inocenţi, imaturi, “neîmpoponaţi” de şcoală şi societate. Practic, scrie liber de orice regulă, aşa cum vrea muşchii lui.

Lumea. Faţă de lumea "matură", el spune că trebuie din când în când să faci un pas înapoi şi să te distanţezi ca să-ţi dai seama ce dracu se-ntâmplă (uitasem şi asta). El o face şi găseşte lumea teribil de hilară şi absurdă, cu toată “maturitatea” şi seriozitatea ei.

Mi-am însuşit o lecţie contrară opiniei mele de pân-acum, în ceea ce priveşte mediocritatea:
Omul e profund dependent de imaginea lui creată în sufletul altui om, chiar dacă acest suflet ar fi al unui cretin. Cu cât opinia cuiva este mai mărginită, mai tâmpită, cu atât ea este mai importantă, mai arzătoare, exact ca o gheată strâmtă care se face simţită mai dureros decât una bine croită. (p.9)
Câţi artişti au citit asta?

N-am de gând să povestesc acţiunea, are multă violenţă, absurd, viol, farsă, chiar – n-o să vă vină să credeţi – dragoste. Dar oricum, dacă nu vă place Ionesco, Joyce sau Beckett, eu zic să n-o citiţi. um spuneam, nu e o carte pentru oricine.

Witold Gombrowicz, Ferdydurke, Editura Univers, Bucureşti, 1996, trad Ion Petrică, 262 p. – cartea e reeditată la Rao.

3 comentarii:

  1. Io am citit varianta englezeasca a lui ferdydurke in care multe polonisme au fost lasate asa, in varianta orginala. Imi dau seama ca "impoponarea" de care spui are de-a face cu "pupa" poloneza, termen care, am aflat, e soft si tandru, nu doar obraznic si rebel.

    RăspundețiȘtergere
  2. @anda grarup - nu credeam ca o sa existe comentarii la acest post... dar m-ai salvat :)
    Da termenul e tradus fain - are si variant soft "poponel":)

    RăspundețiȘtergere
  3. ref "Omul e profund dependent de imaginea lui creată în sufletul altui om, chiar dacă acest suflet ar fi al unui cretin. Cu cât opinia cuiva este mai mărginită, mai tâmpită, cu atât ea este mai importantă, mai arzătoare, exact ca o gheată strâmtă care se face simţită mai dureros decât una bine croită"

    Am citit si eu cartea din care, ca o umbra, am retinut doar stilul mai iesit din canoane, in rest, actiune, personaje... ioc!


    Pasajul, in schimb, pe care il citezi, e de comentat. Mi se pare total pe langa starea de fapt a lucrurilor. Cred ca nu am mai citit de mult o asemenea afirmatie radical opusa realitatii de azi. Nimeni, acum, nu mai are timp de parerea cretinilor, toti tintim sus: ne impresionam idolii, cine ii are, dormim linistiti. Tampitii sunt izolati, pentru ca "nimeni nu e mai tare decat mine!"

    Pe de alta parte, o singura data mi-a parut rau ca un suflet cretin nu ma intelegea. Nici acum nu pot sa inteleg de ce am fost intr-atat de cretin. :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...