Răsfoind pe-acasă un volum de conferinţe radiofonice d-ale lui Mircea Eliade*, găsesc un îndemn către cei care sunt mai mult belferi, decât intelectuali (termenul e folosit şi de Gombrowicz).
Când suntem belferi?
Eliade zice că belferul nu asimilează. Din lene, nu-şi dezvoltă o anume sensibilitate faţă de artă şi lume, nu se lasă transformat pe dinăuntru.
Exemplul 1: Sunt belfer - şi nu un intelectual adevărat (intus legere = a citi înlăuntrul lucrurilor) -dacă citesc Odiseea fără s-o asimilez şi s-o contemplu - adică fără s-o citesc şi s-o recitesc cu dragoste, cu fervoare, cu imaginaţie, fără să mă emoţionez căutând "conştiinţa teoretică a lumii pe care-o avea omul homeric"
Exemplul 2: La întrebarea mea de ce ţi-a plăcut cutare carte?, cineva mi-a răspuns că i-a plăcut cum scrie. Adicătelea, a citit belfereşte şi şi-a pierdut timpul degeaba. N-a descoperit conştiinţa vreunui personaj, n-a descoperit o viziune asupra lumii, n-a asimilat nimic, n-a rămas cu nimic de pe urma cărţii.
Şi pentru că sunt şi eu, din când în când, belfer, îmi propun să nu se mai întâmple.
_____________________
* Mircea Eliade, 50 de conferinţe radiofonice, 1932-1938, Ed Humanitas & Ed Casa Radio, Buc, 2001, p.207 Evident, Eliade merge fenomenologic mai departe, la simţirea organică şi nu estetică a vieţii cosmice de dincolo de oraş, de căutare a ritmurilor şi semnificaţiilor naturii.
* Mircea Eliade, 50 de conferinţe radiofonice, 1932-1938, Ed Humanitas & Ed Casa Radio, Buc, 2001, p.207 Evident, Eliade merge fenomenologic mai departe, la simţirea organică şi nu estetică a vieţii cosmice de dincolo de oraş, de căutare a ritmurilor şi semnificaţiilor naturii.
hm... contradictoriu.. uneori ma simt Belfer, dar din alegere personala. sunt carti care trec pe langa mine ca un TGV, altele raman, le asimilez, gandesc, traiesc, apoi, le uit... peste un timp, intamplator, in situatii din cele mai diverse, imi vine in cap vreo fraza dintr-o proza/poezie belferita...si cu ea intreaga carte... abia atunci incep s-o asimilez, regasesc in mine...
RăspundețiȘtergereApropo de exemplul nr 2: Cum ramane cu "Exercitiile de stil" (Queneau)? Sau altele asemenea (jocuri de-a asamblat cuvinte, sa le spunem)?
RăspundețiȘtergereCel mai important lucru este ca ai devenit constient de fenomenul asta naspa care cand si cand te poate fura fara sa ai habar. Eu am observat pe propria-mi piele mult mai demult ca sa nu mai spun de ce-am tot observat si observ din experientele altora. Si, in ceea ce ma priveste, de cum am observat, am luat si masuri:
RăspundețiȘtergere1) am refuzat sa mai imi pierd timpul cu carti pe care nu le pot asimila (si asta desigur presupune sa ai puterea sa iti calci pe mandrie ca unele carti pur si simplu nu sunt pentru tine... multe carti se citesc din fanfaronada , pentru ca le citesc toti din grupul tau de prieteni, mare prostie din punctul meu de vedere, sa nu fi in stare sa distingi care anume dintre preocuparile grupului tau de prieteni te pot imbogati si pe tine si care nu )
2) am devenit un cititor activ... -asemeni ascultatorului activ - intrebandu-ma la fiecare lectura, ce vrea sa imi spuna cartea asta? Si cu ce mi-a atins frumos sufletul?!
Acum, nu vreau sa ma erijez in critic literar, dar parerea mea este ca si niste note de lectura, exprimarea unei impresii despre o carte, daca nu spun lucrurile astea, nu prea spun nimic esential despre experienta spirituala cu care l-a imbogatit pe cititor. Si am dubii serioase ca pot spune ceva semnificativ si despre carte, in sine. Cand oamenii vorbesc delirant despre stil, tehnici, scriitura exceptionala si nu identifica nici trei idei si patru emotii intr-o carte imi par niste impostori de lectori, niste fandositi, niste d-aia, sa o zic pe bune. Eu numesc stilul asta de lectura consum steril cu grad de asimilare culturala zero.
@vitalie - pot sa spun ca si blogul il mai folosesc din cand in cand sa-mi mai aduc aminte de niste carti.
RăspundețiȘtergere@adinab - pai si astea spun ceva despre autor, nu sunt simple insiruiri tampe...
@scriitor-in-devenire - sunt de acord si cu 1 si cu 2 - asta urmaresc si eu prin blog:).
@ dragos c: Vroiam sa zic ca exista carti la care nu ai decat "stil" sau "tehnica" sau "scriitura", si ca si ele pot sa fie interesante. "Exercitiile de stil" spun, eventual, ca autorul e inteligent, ca are umor si ca ii place sa se joace. In rest sunt de acord cu tine. Cunosc oameni care la 2 zile dupa ce au citit o carte (orice carte) nu mai stiu sa iti spuna despre ce e vorba in ea, si care citesc totusi mult. Mi s-a intamplat si mie (rusine, stiu).
RăspundețiȘtergeretoti suntem belferi, depinde in ce domeniu. :)
RăspundețiȘtergereoricum, interesant, dragos, cred ca o sa folosesc termenul, mai ales cand va fi vorba de carti.
@andrei ruse - te rog, andrei!
RăspundețiȘtergere