Verdictele lui Nicolae Manolescu

Dacă încă din şcoală, de când ne dădeau profesorii comentarii de tocit, de crăpam cu toţii memorându-le, nu am înţeles rostul criticii literare, pot fi de acord cu opiniile câtorva intelectuali numiţi, din motive ezoterice, critici.

Recent, Nicolae Manolescu a scos ceva asemănător cu enormitatea editorială a lui Călinescu pe care tot 'telectualul român se chinuia înainte de 1989 s-o aibă în bibliotecă, fără însă s-o deschidă vreodată. Şi aici scrie câteva opinii – probabil argumentate.

Iată la care subscriu voios:
- Norman Manea e lipsit de talent (am citit şi eu Întoarcerea huliganului, mi s-a părut grea, fără coeziune, o adevărată corvoadă stilistică).

- Mircea Cărtărescu e cap de afiş cu Faruri, vitrine, fotografii, la capitolul debut in poezie postbelică.

- Emil Brumaru e „un poet minor”.
- Nicolae Breban “scrie romane tot mai sclerotice"

-Eugen Simion - e tot aşa de puţin simpatic ca o femeie splendidă, dar frigidă”

-Proza lui Eminescu Cezara e valoroasă doar prin curajul scenelor erotice, iar Avatarii faraonului Tla şi Archaeus “n-au consistenţa care să le impună memoriei noastre.”

Şi iată la care mă abţin (pentru că nu i-am citit, dar parcă acum nu-mi mai vine să-i citesc):

- Vocile nopţii de Augustin Buzura ”e unul dintre cele mai importante romane ale secolului XX".
- Gabriela Adameşteanu – Dimineaţă pierdută e numai pe jumate bun, Întâlnirea e un roman ratat.
- Ştefan Agopian e un scriitor minor, pentru că nu a abordat teme mari.

Sper ca şi aceste verdicte să nu apară brusc în manualele de literatură pentru tocit. Ele au fost culese de aici.