3 ianuarie 2009

Verdictele lui Nicolae Manolescu

Dacă încă din şcoală, de când ne dădeau profesorii comentarii de tocit, de crăpam cu toţii memorându-le, nu am înţeles rostul criticii literare, pot fi de acord cu opiniile câtorva intelectuali numiţi, din motive ezoterice, critici.
Recent, Nicolae Manolescu a scos ceva asemănător cu enormitatea editorială a lui Călinescu pe care tot 'telectualul român se chinuia înainte de 1989 s-o aibă în bibliotecă, fără însă s-o deschidă vreodată. Şi aici scrie câteva opinii – probabil argumentate.
Iată la care subscriu voios:
- Norman Manea e lipsit de talent (am citit şi eu Întoarcerea huliganului, mi s-a părut grea, fără coeziune, o adevărată corvoadă stilistică).
- Mircea Cărtărescu e cap de afiş cu Faruri, vitrine, fotografii, la capitolul debut in poezie postbelică.
- Emil Brumaru e „un poet minor”.
- Nicolae Breban “scrie romane tot mai sclerotice"
-Eugen Simion - e tot aşa de puţin simpatic ca o femeie splendidă, dar frigidă”
-Proza lui Eminescu Cezara e valoroasă doar prin curajul scenelor erotice, iar Avatarii faraonului Tla şi Archaeus “n-au consistenţa care să le impună memoriei noastre.”
Şi iată la care mă abţin (pentru că nu i-am citit, dar parcă acum nu-mi mai vine să-i citesc):
- Vocile nopţii de Augustin Buzura ”e unul dintre cele mai importante romane ale secolului XX".
- Gabriela Adameşteanu – Dimineaţă pierdută e numai pe jumate bun, Întâlnirea e un roman ratat.
- Ştefan Agopian e un scriitor minor, pentru că nu a abordat teme mari.
Sper ca şi aceste verdicte să nu apară brusc în manualele de literatură pentru tocit. Ele au fost culese de aici.

27 de comentarii:

  1. Faruri, vitrine, fotografii e cel mai bun DEBUT din poezia postbelica. asta zice Manolescu.

    RăspundețiȘtergere
  2. interesant, dragos

    mi-l imaginez acum pe talentatul augustin buzura plimbandu-si tantos fala printre piatete si parcuri triste...

    si pe stupefiatul agopian, un scriitor prea maricel pt o tara atat de minora, cum isi sterge o lacrima de pe obrazul brazdat de ganduri negre.

    ma tem si pt maruntul brumaru. sa nusi fi bagat degetul mijlociu in vreo priza calda, baloasa si primitoare :)

    al dracu' manolescu asta.
    dar de dumnealui si de amantele lui belle si beletriste nu zicea nimeni nimic? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. In sfarsit un adevar despre Brumarel. Io nici nu l-as incadra la poezie. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. draga dragos, esti SIGUR k citatul respectiv este dspr buzura?!
    eu n-am citit 'istoria...', dar am prieteni care au facut-o si care mi-au spus k 'buzura iese prost' (de fapt, cred k intra prost...).
    poate a vrut (n.m.) sa fie ironic ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. ai citit toata istoria?
    ce spune despre gellu naum?

    RăspundețiȘtergere
  6. să ştii că merită citită de la cap la coadă! pe mine m-a furat cartea cu totul, mi-am facut-o cadou de crăciun, pe 23 decembrie şi cred c-am citit deja vreo 250-300 de pagini, trecând din autor în autor, pe sărite; e adevărat că eu am avut întotdeauna o afinitate pentru Manolescu, cred că ne plac, în mare, aceleaşi cărţi:) La Manea m-am tăvălit pe jos de râs, este exact părerea mea! La fel Adameşteanu, Breban, Buzura (deşi mie Breban îmi place mai puţin decât îi place lui Manolescu, probabil fiindca e atât de misogin:)

    RăspundețiȘtergere
  7. deci - pina la urma - cum e cu buzura???

    RăspundețiȘtergere
  8. @pantacruel - interesante imagini.
    @als, @raul, @capricornk - nu am citit cartea, nici n-am de gand, am luat verdictele din articolul citat.
    Mie putin imi pasa de Buzura si Adamesteanu, dar Agopian si Brumaru tot o sa mai citesc (si am de gand sa termin odata Bunavestire a carei jumatate m-a incantat odinioara).

    RăspundețiȘtergere
  9. Nicolae Manolescu este printre puţinii scriitori care au reuşit sinistra performanţă de a omagia toţi dictatorii-roşii ai României începând cu Dej şi sfârşind cu Iliescu, dar şi marxism-leninismul şi pe Marx, realizările clasei muncitoare, epoca luminii, Omul Nou şi umanismul socialist ş.a.m.d. [Oare să fie vorba de acel umanism socialist care i-a trimis părinţii în puşcărie? De acel „umanism“ care a distrus vieţi, a ucis oameni şi a trimis în temniţe toată „floarea“ României?]



    „N. Manolescu este acela care a plătit dogmatismului de tip proletcultist cel mai mare tribut.“

    „Nicolae Manolescu a debutat în 1961 cu recenzii la culegerile de versuri Amiezile veacului, de Rusalim Mureşanu şi Fără popas de Florenţa Albu. Felul cum sunt scrise aceste recenzii, ca şi cronicile şi articolele care au urmat, dovedeşte încă o dată că preţul intrării în viaţa literară a fost acceptarea întocmai a clişeelor dogmatismului realist-socialist şi că numai cine a consimţit la acest compromis a putut beneficia de un loc în coloanele revistelor literare.

    Citind astăzi acele texte nu poţi să nu te întrebi: lipsă de discernământ, datorită vârstei, sau dorinţa de a face carieră literară cu orice preţ? Poate şi una şi alta. Oricum, din generaţia sa, N. Manolescu este acela care a plătit dogma­tismului de tip proletcultist cel mai mare tribut.“ M. Niţescu, Sub zodia proletcultismului, Ed. Humanitas, 1995, pp. 283-288, p. 318.

    [Notă: Sub zodia proletcultismului, carte scrisă în perioada comunistă, aşadar într-un anume sens sortită viitorului şi nu acelui prezent dominat de dogma şi elita comunistă, se dovedeşte acum un document extrem de important. Îngemănarea tragică de destine, a cărţii şi a autorului ei, poate că a fost răscumpărată într-o firavă măsură de tipărirea acesteia şi de recunoştinţa celor care fac apel la aceste texte în sprijinul descoperirii adevărului. – n.n.]

    Revenind la Nicolae Manolescu... acum suntem în măsură să răspundem întrebării lansate de M. Niţescu: „nu poţi să nu te întrebi: lipsă de discernămînt, datorită vârstei, sau dorinţa de a face carieră literară cu orice preţ?“ Din punctul meu de vedere, varianta vârstei cade [v. cazul lui N. Labiş sau cazurile tinerilor care au făcut câte 20 de ani de puşcărie politică şi care nu au renunţat o clipă la credinţa în neamul lor şi în Dumnezeu], de asemenea şi cea „a lipsei de discernământ“ [v. art. cit. Contemporanul, vaporul amiral, articol recent, în care N. Manolescu nu se dezice de acele articole nici măcar formal. Ba mai mult chiar, autorul continuă jocul în falset şi merge până acolo încât ne descrie în amănunt câte săptămâni a pierdut învăluit fiind în chinurile „creaţiei“ proletcultiste... deci dacă ar fi să acceptăm ca ipoteză de lucru ipoteza lipsei discernământului ar fi foarte grav, pentru că am fi obligaţi să concluzionăm că această stare s-ar fi perpetuat în timp... aşa că abandonăm rapid această variantă], deci pică toate..., nemairămânându-ne decât varianta şi-a propus „a face carieră literară cu orice preţ“... nu putem decât să încercăm să întrezărim sinuosul drum al accederii la glorie în comunism..., vom descoperi că acesta conţine obligatoriu şi asemenea texte:

    „Subliniind în cuvântarea sa la ultima conferinţă pe ţară a scriitorilor «rolul de seamă al literaturii în formarea şi educarea tineretului», tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej spunea:


    «Tânăra noastră generaţie are nevoie de opere care întruchipează
    idealurile pline de măreţie ale epocii noastre, evocând tradiţiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare...».
    Această sarcină trasată literaturii este extrem de semnificativă. În fa­brici, pe şantiere sau în gospodării agricole colective, tineretul participă cu entuziasm la desăvârşirea construcţiei socialismului. În condiţiile preluării puterii de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei şi-au însuşit socialismul ca pe un mod de viaţă, identificându-se cu peisajul inedit al ţării. (...)

    Ce a însemnat Revoluţia socialistă pentru tot acest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) e uşor de înţeles. În peisajul ţării, devenit un imens şantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănţuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă tinereţii... o laudă efortului uman eliberat. (...)

    Devotamentul şi eroismul acestor tineri, născuţi şi crescuţi după Elibe­rare, educaţi în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerinţelor epocii noastre.“

    Nicolae Manolescu, Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană, Contemporanul, nr. 18, 14 mai

    RăspundețiȘtergere
  10. cat despre Faruri, vitrine, fotografii e cel mai bun DEBUT din poezia postbelica. asta zice Manolescu.

    Cartarescu a fost dovedit in epoca ca a plagiat. asa ca luati aminte, cel mai bun este un plagiator notat de N. Manolescu, cel care i-a laudat de Marx, Lenin, Dej,Iliescu

    RăspundețiȘtergere
  11. @anonim - eu nu m-am referit la legitimitatea lui Manolescu ca si critic/comunist/etc - nici nu ma intereseaza -, ci la verdictele sale asupra unor opere/autori. Cat despre Cartarescu, nu stiu cat "s-a dovedit in epoca" ca a plagiat, dar inferenta pe care o folosesti nu e corecta logic.

    RăspundețiȘtergere
  12. s-a demonstrat doar ca Cezar Ivanescu nu stia nimic despre intertextualitate/postmodernism si chestii de astea.
    si vad ca unii habar n-au ce a scris Nicolae Manolescu, dar dau citate alese cu grija.
    infaptuim neabatut, asa-i

    RăspundețiȘtergere
  13. Nicolae Manolescu, postmineriada 1990: „Acesta va fi Omul“

    „Sâmbătă 30 iunie [1990 – n.n.], domnul Ion Iliescu, Preşedintele României, l-a primit pe Nicolae Manolescu, directorul «României literare», căruia i-a acordat un interviu“

    „Nicolae Manolescu: Domnule Preşedinte, daţi-mi voie să încep cu o întâmplare. Ea este semnificativă în privinţa speranţelor pe care mulţi intelectuali le-au nutrit, încă din epoca Ceauşescu, în legătură cu eventuala dumneavoastră carieră politică. Un prieten scriitor, care nu vă cunoştea personal, s-a prezentat, când v-a văzut acum un an şi ceva pe coridoarele Editurii Tehnice, v-a strâns mâna (n-aţi discutat nimic), şi apoi mi-a spus mie, după o zi sau două când ne-am întâlnit întâmplător: «Acesta va fi Omul». Istoria l-a confirmat. Credeţi – şi vă rog să mă iertaţi că vă pun atât de direct întrebarea, dar eu reprezint aici o revistă literară, principala revistă literară din ţară şi sunt obligat să o fac – credeţi că aţi păstrat simpatia scriitorilor şi a intelectualilor, care a fost într-un fel cel dintâi şi (îndrăznesc să spun) poate cel mai preţios capital politic al dumneavoastră?“

    N. Manolescu = M.Musca.
    „Domnul Manolescu ne-a scris şi el imediat prefaţa. M-am dus s-o iau din clădirea din Şoseaua Panduri, unde se ţineau orele de limbă română pentru studenţii străini aflaţi în anul pregătitor [ v. cazul Mona Muscă – n.n.], de acomodare cu atmosfera de la noi. Mi-i amintesc în cancelaria de acolo, în pauza în care am ajuns, alături de Manolescu, pe profesorii Crohmălniceanu şi Mihai Zamfir – şi sentimentul amar văzîndu-i obligaţi de împrejurări, de o politică stupidă, să-şi piardă vremea cu prostii...“ (Ion Bogdan Lefter)

    N. Manolescu, 1990: „În plus, arogându-şi dreptul de a vorbi în numele veritabililor patrioţi şi comunişti dintre scriitori [sic! – n.n.], membrii grupului susţineau energic tendinţa din ce în ce mai naţionalistă de după 1971 a propagandei culturale a P.C.R.“ (N. Manolescu, Cavalerii mesei rotunde, România literară, 12 aprilie 1990 (anul XIII), fragment)

    Si ar mai fi ceva amanunte... 1. N. Manolescu l-a declarat pe Eugen Barbu cel mai mare prozator postbelic, sa fie vreo legatura cu fascinatia sa perpetua fata de plagiatori/escroci literari. 2. Prof. Liviu Rusu a dovedit impostura lui N. Manolescu (aratandu-i ca da citate inventate etc.). 3. Manolescu a predat ca si Mona Musca studentilor straini. 4. A fost baiatul de casa al lui Gogu Radulescu. 5. A intrat in USR la numai 23 de ani, inainte de a fi publicat vreo carte si facand doar critica marxista.6. In anul 2005, N. Manolescu declara ca „Culmea, in 1963, cind nu mai cerea nimeni“ unii scriau texte pe linie!!!! Incredibil! Nici usturoi nu a mancat nici gura nu-i miroase! SAMD

    RăspundețiȘtergere
  14. @anonim - nu inteleg cruciada asta contra omului manolescu, eu discutam numai despre opiniile lui. orice ai crede despre el, cred ca nu-i aici locul sa dezgropam mortii...

    RăspundețiȘtergere
  15. "Nicolae Manolescu are, din pacate, impresia ca se poate face istorie literara cu ticurile foiletonistului"

    "Toata lumea se astepta ca marea realizare a Istoriei manolesciene sa fie perioada contemporana, al carei cronicar devotat autorul a fost. Doar ca, ocupat cu altele, cumulard al unor functii care l-au indepartat de masa de scris, Nicolae Manolescu se multumeste sa recupereze, rafistolindu-le doar din cind in cind, zecile de cronici pe care le-a scris de-a lungul anilor"

    http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/esecul-lui-nicolae-manolescu~ni58dk

    parerea cuiva care "a citit cu creionul in mana Istoria lui Manolescu"

    RăspundețiȘtergere
  16. @blogescu - fain articolul, mersi frumos.

    RăspundețiȘtergere
  17. N. Manolescu are destui dusmani. Unii aveau un nume, dar nefiind trecuti in Istoria lui, au devenit anonimi. Si asa vor ramane...

    RăspundețiȘtergere
  18. Ultima istorie literara comunista

    Aceasta scriere a lui N. M., rea si infatuata, are incontestabilul merit de a fi ultima istorie literara de factura comunista. O califica astfel si mentalitatea ce o guvernează si structura, construita pe criterii straine, in mare masura, celor estetice. Exclusivism, spirit partizan, reductionist, masacrator, promovarea acolitilor, a laudatorilor, conspirationism, autoritarism, mania si voluptatea de a infiera etc., ba chiar, macar pentru anumite capitole, impostura si incompetenta. Iata ce caracterizeaza Istoria...lui N.M. O data cu ea se incheie o epoca prafuita, nefasta, bolnava, a literaturii romane. Sper sa vina o alta, fara asemenea autori si fara asemenea istorii literare. Una clara, destinsa, tinereasca, generoasa, condusa numai si numai de competenta, de nepartinire si de criteriul estetic, o epoca in care sa vegheze dragostea pentru literatura, nu adoratia de sine.

    RăspundețiȘtergere
  19. Cine, puii mei, este N Manolescu?
    Ce a scris el ca sa fie citit peste un secol?
    Atentie: citit, nu citat.

    RăspundețiȘtergere
  20. @anonim - puilor tai, e un critic literar. nu e citit acum, darmite peste un secol... dar ce critic literar mai e citi peste un secol?

    RăspundețiȘtergere
  21. dragos c, da-mi voie sa te contrazic: 'istoria critica...' a lui n.m. s-a epuizat in 1/2 de ora - am inteles - la tirgul gaudeamus; daca din toti cei care au cumparat-o macar un sfert ar fi si citit-o, kestia asta ne da - totusi - un procent confortabil (pt dl n.m.) de oameni care-l citesc AZI...
    in +, se pare k unii (tot critici, dar deloc celebri & care nici nu risca a deveni) il citesc 'cu creionul in mina' vinindu-i greselile - asa k procentului de mai sus ii putem adauga si acesta, mai mic.
    una peste alta, crek n.m. este cel mai citit critic literar roman in clipa de fata, urmat - ma gindesc, logic - de dan c. mihailescu... which is not too bad ;)

    cit priveste intrebarea ta, 'cine o sa-l mai citeasca peste un secol', crek nimeni nu poate da raspunsul; tot ce-ti pot spune este k, de ex., g. calinescu & e. lovinescu INCA mai sint cititi (e drept, nu kiar 'dupa un secol', dar pe-aproape) & acelasi lucru se poate spune dspr altii, straini... (sau vezi, in artele plastice, 'multisecularul' g. vasari, pe linga mai recentii gombrich, damisch, panofsky samd)

    pt k o practica artistica ce-si refuza critica (= reflectia) este condamnata sa se repete fara s-o stie & sa sucombe sub un maldar de impostura

    RăspundețiȘtergere
  22. @als - iti dau voie sa ma contrazici, chiar imi face placere:). cu ultima afirmatie nu pot decat sa fiu de acord. cat despre lovinescu, nu stiu cati - in afara specialistilor - il mai citesc (in afara civilizatiei romane moderne - o carte extraordinara, btw, dar de care nu se vorbeste deloc). iar calinescu, s-avem rezon, eu nu cunosc persoane care sa fi citit decat fragmente din istoria cea mare... poate viata lui eminescu, si romanele.
    dar nu-i asa, pana la urma miza e canonul. si nu stiu, oare manolescu va face canonul perioadei urmatoare?

    RăspundețiȘtergere
  23. pai postmodernii zic k nu va mai fi canon - desi il cauta pe unde pot &, daca nu-l gasesc, il inventeaza

    ps dar va mai exista postmodernism? - aceasta-i intrebarea... ;)

    RăspundețiȘtergere
  24. @als - eu sper sa nu, sa para altceva, "macar" o re-canonizare:)...

    RăspundețiȘtergere
  25. Slabele lecturi filosofico-teologice din literatura atat de extinsa astazi se rasfrang negativ la multi scriitori de azi.Ca urmare,se gandeste mai departe in clisee.Daca nu esti democrat,esti comunist;nu esti liberal,esti comunist/marxist-leninist;nu esti pe dreapta,esti pe stanga etc.Maniheismul bantuie mintile si sufletele,iar ontologico-teologic sufletul este separat de corp, crestinul de ateu.Pana la urma se ajunge la alba-neagra,unde castiga puriul, care apoi se faleste cu nuntile si cumetriile lui, asistate neaparat de un deputat/senator cu portofelul gol.Mai apare si cate un Voicu slujindu-i pe miliardari, ori cate un acadamecian-patriot. D-l M.a ramas doar "acadamecian corespondent", fiindca nu poate nici el scapa de cliseele "proletcultism", "national-comunism", de mania fata de scriitorii care-i mai fac unele observatii "operei" etc.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...