Cum m-a tras de neuroni Flaubert cu Educaţia lui sentimentală - romanul "despre nimic", publicat acum 140 de ani?
Punându-mi în vedere prin personajul principal al romanului Frédéric Moreau, cum mai putem fi autentici într-o lume modernă, plină de clişee şi kitch, în care toate ideile sunt primite de-a gata.
Putem fi autentici prin idealuri:
1) Unul dintre idealuri este idealul dragostei dintâi, pentru doamna Arnoux, "substanţa vie a inimii sale". Nu contează că această doamnă e, ca toată lumea, modernă (deci superficială), nu contează că acest ideasl mai păleşte din când în când, în destrăbălarea c-o cocotă, în speranţele date unei fecioare, în amăgirea unei văduve frigide. Ceea ce contează e fidelitatea faţă de ideal până la sfârşit. Asta, după mine, e şi ceea ce îl salvează pe Frédéric.
2) Celălalt este idealul tinereţii sale pe care şi-l construieşte împreună cu prietenul Deslauriers, dar pe care-l uită. El va deveni măsura vieţii sale zbucuimate şi ratate (deci burgheze), din ultimul capitol. Care se sfârşeşte în josul Podurilor.
Evident, e mult de admirat aici: Cuvinte, propoziţii, fraze; întâmplări reci, nude; revoluţii, trădări, mondenităţi.
Nu ştiu ce citat să dau, mie mi-a plăcut mai mult ăsta:
"Plecă alegând până la cheiul Voltaire. La o fereastră deschisă, un bătrân în cămaşă plângea cu ochii înălţaţi spre cer. Sena curgea liniştit. Cerul era albastru, în copacii de la Tuileries cântau păsări" (p.279)
Şi o lecţie, made in Flaubert:
Un romancier, după mine, nu are dreptul să-şi spună părerea despre ce se petrece pe lumea asta. El trebuie, în creaţia sa, să-l imite pe Dumnezeu, adică să facă şi să tacă.
Educaţia sentimentală, Ed. Univers, Buc 1982, în Flaubert, ediţie critică de Irina Mavrodin, vol.2, trad. Lucia Demetrius, 353 p
Punându-mi în vedere prin personajul principal al romanului Frédéric Moreau, cum mai putem fi autentici într-o lume modernă, plină de clişee şi kitch, în care toate ideile sunt primite de-a gata.
Putem fi autentici prin idealuri:
1) Unul dintre idealuri este idealul dragostei dintâi, pentru doamna Arnoux, "substanţa vie a inimii sale". Nu contează că această doamnă e, ca toată lumea, modernă (deci superficială), nu contează că acest ideasl mai păleşte din când în când, în destrăbălarea c-o cocotă, în speranţele date unei fecioare, în amăgirea unei văduve frigide. Ceea ce contează e fidelitatea faţă de ideal până la sfârşit. Asta, după mine, e şi ceea ce îl salvează pe Frédéric.
2) Celălalt este idealul tinereţii sale pe care şi-l construieşte împreună cu prietenul Deslauriers, dar pe care-l uită. El va deveni măsura vieţii sale zbucuimate şi ratate (deci burgheze), din ultimul capitol. Care se sfârşeşte în josul Podurilor.
Evident, e mult de admirat aici: Cuvinte, propoziţii, fraze; întâmplări reci, nude; revoluţii, trădări, mondenităţi.
Nu ştiu ce citat să dau, mie mi-a plăcut mai mult ăsta:
"Plecă alegând până la cheiul Voltaire. La o fereastră deschisă, un bătrân în cămaşă plângea cu ochii înălţaţi spre cer. Sena curgea liniştit. Cerul era albastru, în copacii de la Tuileries cântau păsări" (p.279)
Şi o lecţie, made in Flaubert:
Un romancier, după mine, nu are dreptul să-şi spună părerea despre ce se petrece pe lumea asta. El trebuie, în creaţia sa, să-l imite pe Dumnezeu, adică să facă şi să tacă.
Educaţia sentimentală, Ed. Univers, Buc 1982, în Flaubert, ediţie critică de Irina Mavrodin, vol.2, trad. Lucia Demetrius, 353 p
Salut,
RăspundețiȘtergereMi-am amintit citind postul tau ca Proust a emis cindva o judecata falsa, a spus ca Dostoievski a scris numai variante de Crima si pedeapsa in toate romanele sale, in timp ce Flaubert e autorul unor variante de Educatia sentimentala.
Ce facem cu Bouvard si pecuchet, Dictionar de idei primite de-a gata sau ispitirea sf. Anton, Monsieur Proust!
A ta sincera,
Poiana lui Mayuma
P.S. Sa nu uit, volumele din seria de Opere de la editura Univers, dedicate lui Proust, Balzac, Flaubert, Goethe, Shakespeare, eu mi le-am luat pe toate de cind au aparut sunt de fapt niste false editii critice, mai exact sunt editii comentate sau adnotate. O editie critica presupune lucrul cu manuscrisul original, cum s-a intimplat cu editia inceputa de Perpessicius a operelor lui Eminescu. Asta nu inseamna ca respectivele editii nu sunt unele excelente, cel putin pentru nivelul societatii din zilele noastre.
RăspundețiȘtergereTot eu, Poiana
@poiana lui mayuma - in sfarsit, apar comentarii la un post de flaubert. acuma, in ceea ce-l priveste pe dosto, si eu prefer c&p. in ce-l priveste pe flaubert, cred ca dl proust prefera ed sent prin inovarea romanesca de aici (vz si spatiul alb...). dar e-adevarat, si eu prefer dictionarul si bovary.
RăspundețiȘtergerecat despre editiile de la univers, ele sunt nemaipomenite, sunt critice - dupa mine - pt ca sunt alcatuite de profesionisti/critici care au confrumtat textul cu cel original, au prefete complexe si sunt adnotate. e-adevarat, nu-s critice in sensul confruntarii cu manuscrisul. Dar fata de traducerile actuale, cele de la Univers au ramas de referinta!
sa fi uitat, dragos c, k ti-am lasat - in chip de ´comentariu´- ultima propozitie din ´educatia sentimentala'?... ;)
RăspundețiȘtergere@als - n-am uitat, dar am luat-o ca pe o incurajare, decat ca pe un comentariu.:)
RăspundețiȘtergere