De aici, via white noise.
Şi ca să demonstrez că n-am nimic cu doamna.
Ce cărţi româneşti v-au plăcut, apărute în ultimii 20 de ani? De ce?
Înainte de a nominaliza, trebuie să spun că aceşti 20 de ani a însemnat adolescenţa şi tinereţea mea iar, din punct de vedere livresc, contactul spiritual cu marile cărţi. Cu proza românească actuală – despre poezie pot spune prea puţin – m-am întâlnit destul de recent, adică în ultimii cinci ani (pân-atunci m-am preocupat de proza universală esenţială). Dar să nu mai bat apa-n piuă, şi să trec la treabă.
Nu înainte de a menţiona că ordinea nu e neapărat valorică.
Beletristică
1. Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt – pentru că e cea mai umană carte românească
2. Jurnal – Mihail Sebastian – pentru că desfiinţează mitul bunilor interbelici şi conturează o personalitate reală a diaristicii româneşti
3. Orbitor – Mircea Cărtărescu – cel mai bun roman românesc de după revoluţie
4. Zilele regelui – Filip Florian – cel mai bun roman românesc recent
5. Degete mici – Filip Florian – pentru ultimul capitol
6. Luminiţa, mon amour – Cezar Paul Bădescu – pentru că mi-a arătat până unde poţi merge cu scrisul
7. Cruciada copiilor – Florina Ilis – pentru că e o încercare reuşită de a oferi o viziune a României
8. Oameni şi umbre, glasuri, tăceri – Alexandru George – pentru că e cel mai mare roman clasic necunoscut
9. Saludos – Alexandru Ecovoiu – pentru că poate rivaliza oricând cu orice mare bestseller
10. Exuvii – Simona Popescu – pentru că scriitoarea asta simte
11. O limba comuna – Sorin Stoica – pentru că ne-a arătat că se poate
12. Lorgean – Jean Lorin Sterian – pentru că arată alte feţe necunoscute ale lumii
13. Băgău – Ioana Bradea – pentru tupeu stilistic
14. Infernala comedie – Emil Brumaru – pentru surpriză
Eseuri şi filozofie
1. Scrisori către fiul meu – Gabriel Liiceanu – pentru instituirea unui nou limbaj privat (în sens rortyan)
2. Cerul văzut prin lentilă – H.R. Patapievici – pentru cel mai inteligente eseuri
3. Politice – H.R. Patapievici – pentru gura de aer proaspăt anti-iliescu
4. Nodul gordian – Cristian Bădiliţă – pentru tinereţe intelectuală
5. Minima Moralia – Andrei Pleşu (da, ştiu c-a fost publicată în 1988, dar...) – cea mai bună carte de filozofie românească pe care am citit-o
6. Memorii – Mircea Eliade – pentru că m-a marcat cel mai mult
Şi ca să demonstrez că n-am nimic cu doamna.
Ce cărţi româneşti v-au plăcut, apărute în ultimii 20 de ani? De ce?
Înainte de a nominaliza, trebuie să spun că aceşti 20 de ani a însemnat adolescenţa şi tinereţea mea iar, din punct de vedere livresc, contactul spiritual cu marile cărţi. Cu proza românească actuală – despre poezie pot spune prea puţin – m-am întâlnit destul de recent, adică în ultimii cinci ani (pân-atunci m-am preocupat de proza universală esenţială). Dar să nu mai bat apa-n piuă, şi să trec la treabă.
Nu înainte de a menţiona că ordinea nu e neapărat valorică.
Beletristică
1. Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt – pentru că e cea mai umană carte românească
2. Jurnal – Mihail Sebastian – pentru că desfiinţează mitul bunilor interbelici şi conturează o personalitate reală a diaristicii româneşti
3. Orbitor – Mircea Cărtărescu – cel mai bun roman românesc de după revoluţie
4. Zilele regelui – Filip Florian – cel mai bun roman românesc recent
5. Degete mici – Filip Florian – pentru ultimul capitol
6. Luminiţa, mon amour – Cezar Paul Bădescu – pentru că mi-a arătat până unde poţi merge cu scrisul
7. Cruciada copiilor – Florina Ilis – pentru că e o încercare reuşită de a oferi o viziune a României
8. Oameni şi umbre, glasuri, tăceri – Alexandru George – pentru că e cel mai mare roman clasic necunoscut
9. Saludos – Alexandru Ecovoiu – pentru că poate rivaliza oricând cu orice mare bestseller
10. Exuvii – Simona Popescu – pentru că scriitoarea asta simte
11. O limba comuna – Sorin Stoica – pentru că ne-a arătat că se poate
12. Lorgean – Jean Lorin Sterian – pentru că arată alte feţe necunoscute ale lumii
13. Băgău – Ioana Bradea – pentru tupeu stilistic
14. Infernala comedie – Emil Brumaru – pentru surpriză
Eseuri şi filozofie
1. Scrisori către fiul meu – Gabriel Liiceanu – pentru instituirea unui nou limbaj privat (în sens rortyan)
2. Cerul văzut prin lentilă – H.R. Patapievici – pentru cel mai inteligente eseuri
3. Politice – H.R. Patapievici – pentru gura de aer proaspăt anti-iliescu
4. Nodul gordian – Cristian Bădiliţă – pentru tinereţe intelectuală
5. Minima Moralia – Andrei Pleşu (da, ştiu c-a fost publicată în 1988, dar...) – cea mai bună carte de filozofie românească pe care am citit-o
6. Memorii – Mircea Eliade – pentru că m-a marcat cel mai mult
trimite la revista, ai vazut ca asteapta.
RăspundețiȘtergereeu nu o sa ma pot hotari asa usor.
@white noise - am trimis, n-ai grija.
RăspundețiȘtergere