26 martie 2009

ispitirile lui Patapievici

un articol excelent al lui H-R Patapievici – o interpretare originală a ispitirilor lui Isus în pustie (articolul aici).
mie mi-a plăcut cel mai mult interpretarea celei de-a treia ispitiri – cea politice –, mi s-a părut chiar genială/utilă/fertilă. pentru că dă o soluţie la cum să faci politică rămânând curat:

In loc sa te identifici cu puterea, de fiecare data cand o ai, o pui in poala Domnului. Nu o dedici Lui, ci i-o dai Lui. Atentie! Nu o exerciti in numele Lui, pentru ca atunci ar fi ca si cum ai hotari in mod discretionar pentru altul si nimeni nu este in fapt si in drept loctiitorul lui Dumnezeu. Ceea ce trebuie sa faci este sa te limitezi strict la exercitarea ei fara sa te abandonezi, nici material, nici spiritual, consecintelor posedarii ei. Este solutia suspendarii faptei pe care o sustine si ilustreaza, explicit, Bhagavad-Gita.

în rest, articolul păcătuieşte prin lungime, conţinând exerciţii intelectuale fără scop, interpretări ale primelor 2 ispitiri ale Fiului – forţate, zic eu – în plan uman. de fapt, o continuare a ideilor lui Patapievici începute cu Omul recent -unde opunea unei vârste de aur – antic-medievale – una de „fier” – modern-postmodernă/recentă.

prima:
în faţa ispitirii de a transforma pietrele în pâini, Isus spune că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.” pornind de aici, Patapievici aseamănă (de ce?) miracolul transformării pietrelor în pâini cu magia materială şi materialistă a tehnicii. ba chiar, fără să explice cu ce scop, el opune tehnicii afirmaţia că omul nu are nevoie numai de materie, ci şi de cuvântul lui Dumnezeu. ceea ce mă face să înţeleg că tehnica e ceva opus cuvântului divin.

or, nu e aşa. eu zic că tehnica este, la fel ca şi cuvântul, un mijloc. ba mai mult, la fel ca şi cuvântul, ea implică o cunoaştere (episteme), constituie chiar un mod de raportare a omului la existenţă – o scoatere din ascundere, după Heidegger. de asemenea, un mijloc nu poate fi „atotputernic”, tehnica la fel ca şi cuvântul. Dumnezeu, da. ei bine, acest raport de opoziţie tehnică –cuvânt divin, ca presupoziţie, mi se pare forţat.

a doua.
ispitirea a doua – aruncarea de pe Templu a lui Isus cu scopul de a fi salvat de Dumenzeu – are ca rol neducerea în ispită a lui Dumnezeu (Deuteronom, 6,16) prin interpretarea greşită a unui text divin, în speţă Psalmul 90, 11-12. ce are aceasta cu lipsa discernământului şi cu nihilismul omului modern nu îmi este clar, deşi eşafodajul cu aparenţă logică e impresionant. practic, ispitirea nou-testamentară e doar un declic ce-i provoacă lui H-R Patapievici observaţii care să-i spijine tezele – că omul modern este lipsit de discernământ şi nihilist.

întrebarea mea e cu ce folos acest lung exerciţiu intelectual (excepţie face, cum am zis, geniala interpretare a ispitirii a treia)? – vorba apostolului Pavel, toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate-mi folosesc.

32 de comentarii:

  1. Nu ştiu, Dragoş, ce ai găsit excepţional şi genial în articolul ăsta. Mie mi se pare dimpotrivă.

    Aparenţele de analiză pe text sînt înşelătoare, d-l HRP decolează rapid prin afirmaţii enorme. Genul de afirmaţie pe care nu o poţi comenta, pentru că n-ai de unde s-o apuci.

    Sînt de acord cu tine în ce priveşte interpretările la prima şi a doua ispitire. Cu o mică precizare - interpretarea îndemnului ”aruncă-te în jos” ca ştergere a distincţiei dintre valorile de sus şi cele de jos e, pe lîngă discutabilă, banală şi puerilă. Asocierea rapidă cu ”lupta împotriva discriminării” mi se pare extrem de periculoasă.

    Interpretarea ispitei a 3a, pe care tu o găseşti genială-utilă-fertilă, conţine o monumentală eroare. D-l HRP îşi bazează argumentaţia pe O ANUME definiţie (foarte rudimentară) a puterii din cele posibile, anume cea care-i convine:

    ”Puterea implicata aici este puterea de a domina. Dar raportul de dominare este esenta politicii. (...) Puterea de a domina inseamna, in esenta, puterea de a decide in numele cuiva fara obligatia de a-l consulta, in conditiile in care aceasta decizie ii afecteaza, schimba ori suprima viata. (...) Aceasta e, in toata nerusinata ei pretentie de substituire, esenta puterii politice.”

    Ori, chestiunea legitimităţii dominaţiei politice e complet evacuată. Ca şi cum teoriile contractului social din filosofia politică modernă şi toate prelungirile lor in dezbaterile de azi nici n-ar exista!

    Sigur, trebuie să punem limite puterii (alt truism), dar nu văd cum să i le punem prin ”suspendarea faptei, ca în Bhagavad-Gita” :))).

    P.S. Trebuie să mai adaug că nu-mi plac asemenea hermeneutici diluate, prefer de departe abordările strict filologice, sociologice, de filosofie analitică etc. Cît despre eseuri, îmi plac cele care speculează graţios pe spaţii restrînse.

    RăspundețiȘtergere
  2. f interesanta analiza (interpretarea) lui hrp

    RăspundețiȘtergere
  3. deh, intotdeauna vor exista 'des grincheux'...
    EVIDENT k orice interpretare este criticabila (din alta perspectiva), insa a o considera 'banala & puerila' doar pt k nu esti de acord cu ea mi se pare cel putin o nepolitete; ma si mir k vine din partea cuiva care face mare caz de... 'politete' & de proprietatea (neemotionala) a termenilor

    ps pd alta parte, modul asta de a nu lua act de anvergura unui eseu (= a nu vedea padurea din cauza copacilor), ci de a fi ultra-circotas & chitibusar pe chestiuni de detaliu este mult prea raspindit (printre wannabe-eseisti de mai mica anvergura) k sa ma mai mire: este, helas, SO romanian! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Alexandru - ceea ce mi s-a parut important in ce priveste cea de-a treia, a fost aspectul practic al problemei. nu uita ca "prevederile" yogai au fost puse in practica. nu ma intereseaza teoriile contractului social si altele, ci cum anume ca politician - e drept ca si eu am fost ispitit - sa te "salvezi" de "ispita" coruptiei, macar din punct de vedere al constiintei. cu alte cuvinte, cum sa fii in slujba publica fara a veni in contradictie cu "linistea" privata: "Ceea ce trebuie sa faci este sa te limitezi strict la exercitarea ei fara sa te abandonezi, nici material, nici spiritual, consecintelor posedarii ei."
    @als - cred ca nu te referi la mine:)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ALŞ: Aş vrea să mă asigur că aţi citit articolul şi că nu comentaţi doar reacţia mea. Dacă l-aţi citit, ar fi mult mai util să discutăm despre el.

    Genul ăla de lectură ostilă la care vă referiţi mi se pare nu numai nepoliticoasă, ci de-a dreptul detestabilă. En passant, la fel de detestabil mi se pare că figuri intelectuale ca G. Liiceanu, A. Pleşu sau HRP au devenit ţinta de predilecţie a atacurilor pe bloguri şi aiurea.

    Nu am fost chiţibuşar, am vizat presupoziţiile de bază la interpretările 2 şi 3. Sînt erori majore de argumentaţie.

    Îmi menţin afirmaţiile - interpretarea 3 este puerilă şi banală. Saltul la "lipsa de discernămînt a omului modern" e, dpdv argumentativ, un salt în gol (Dragoş face o observaţie asemănătoare).

    Interpretarea 3 se bazează, cum spuneam, pe o definiţie trunchiată şi rudimentară a puterii. Numai eseiştii grăbiţi lucrează cu această definiţie. Aş avea multe de spus despre 3 (am făcut studii de ştiinţe politice), dar deja m-am lungit foarte mult.

    Nu mai spun nimic despre asocierea abuzivă cu categoria "wannabe-eseiştilor de mai mică anvergură, "ultra-cîrcotaşi" şi "chiţibuşari". Am obosit să vă rog să nu mai folosiţi astfel de procedee retorice de fiecare dată cînd îmi comentaţi reacţiile.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Alexandru - Inca o data, eu nu discutam despre teorie politica sau definitii de care, sincer, m-am saturat - si eu am o disertatie in marketing politic - ci ce m-a interesat a fost solutia ce poate fi aplicata la nivel personal.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Dragoş:

    Comentariul meu de dinainte era pentru d-l ALŞ.

    Am înţeles ce te interesa pe tine şi ce ţi s-a părut genial - ca să te salvezi de corupţia inerentă oricărei puteri, "dpdv al conştiinţei", trebuie să te limitezi strict la exercitarea puterii. Bine. Presupune că eşti funcţionar public într-un regim nazist sau stalinist - rămîi cu conştiinţa împăcată dacă te limitezi strict la exerciţiul puterii?

    Vezi, de-asta nu poţi face economie de problematica legitimităţii puterii.

    (Că tu sau eu ne-am săturat de definiţii de teorie politică nu e relevant pentru discuţia de faţă. Era vorba de pertinenţa unei definiţii din articolui d-lui HRP)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Alexandru - Nu stiu de ce ai cazut, in exemplul tau, la extreme - apropo, aceeasi problema si-a pus-o siegfried lenz in ora de germana (http://chestiilivresti.blogspot.com/2008/09/ce-m-nvat-siegfried.html). Eu, de pilda, am fost functionar public in tranzitie intr-o pozitie "de putere" - pana acum 3 ani - si am avut multe tangente - din pacate, cu ispitele puterii politice.
    Eu nu discutam despre legitimitatea puterii - nici HRP.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ alexandru: procedeele retorice imi sint consubstantiale, k atare nu am cum sa 'renunt la ele'; tot ce pot face e sa nu mai comentez DELOC postarile dvs.

    it's a deal.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Dragoş - Recursul la cazuri extreme e un mod de a testa o soluţie (e justificat mai ales în cazul uneia cu pretenţii de panaceu).

    Oricum, obiecţia mea rămîne în cazul oricărei puteri ilegitime: limitarea le exerciţiul puterii nu-ţi salvează conştiinţa.

    Dar înţeleg că discuţia despre legitimitatea puterii ţi se pare superfluă. : ))

    RăspundețiȘtergere
  11. @Alexandru - Ce faci daca ai o pozitie de putere? - legitima sau ilegitima - ea tot corupe. HRP propune o solutie practica, ceea ce lipseste teoriilor politice invatate in scoli. De aceea mi se pare "genial". Ca un intelectual iese din pacatul discutiilor si gaseste o solutie. "Discutabila", dar solutie.
    Eu vreau sa aplic, nu doar sa citesc.

    RăspundețiȘtergere
  12. @ALŞ:

    Mi se pare firesc şi justificat să vă rog să renunţaţi, în numele unei etichete a dialogului pe care o invocaţi şi dvs., la acele procedee retorice care, chiar dacă vă sînt "consubstanţiale", nu mi se par cinstite.

    În cazul de faţă, în loc să răspundeţi unui argument (la obiect, de fond şi nu de detaliu) cu un altul, preferaţi să-l destituiţi - şi pe autor dimpreună cu el - calificîndu-l drept o reacţie tipică a unui grup (eseiştii mărunţi), cu un specific naţional etc. Nu mai vorbesc de atîtea alte cazuri similare.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Dragoş:

    Să te limitezi, ca funţionar public, doar la exerciţiul puterii e o regulă pe care o găseşti în orice manual de deontologie pentru funcţia publică. Ce nevoie e să mai trimiţi la Bhagavad-Gita? De-asta nu văd ce e atît de nou şi de genial în soluţia propusă de d-l HRP.

    (Nu sînt de acord cu ce spui cu teoriile politice învăţate în şcoli, le reduci la discuţii sterile fără nici o aplicaţie practică. De pildă, teoriile şi dezbaterile despre democraţia participativă au avut ca reyultat nu numai rafinări teoretice, ci şi adoptarea unor mecanisme participative concrete. Alt exemplu, teoriile multiculturalismului.)

    RăspundețiȘtergere
  14. @ alexandru: domnule, eu nu 'destitui' nimic, pt k nu sta in puterea (ha!) mea sa o fac, dar v-as ruga - la rindul meu - sa va abtineti de la a cataloga consubstantialitatea mea drept 'necinstita'!
    macar atit...

    asa cum v-am promis, de aici incolo va voi ignora - si pe dvs., si pe argumente.

    ps reactiile dvs., k va place sau nu, ramin 'tipice'... dc? pt k, dincolo de justetea (contra)argumentelor, TONUL (= continutul emotional), exprimat printr-un vocabular inflamat, va tradeaza... e o minuscula chestiune de nuanta.
    asa cum eu nu mi-am ascuns antipatia fata de dvs., nici dvs. (se pare k) nu reusiti sa ascundeti (desi, probabil, doriti; invers k in cazul meu) iritarea pe care v-o provoaca 'geniul lui patapievici' - vezi insistenta cu care cautati sa dezumflati entuziasmul lui dragos...

    RăspundețiȘtergere
  15. Dragoş, te rog să mă ierţi, dă-mi voie să mă apăr facând o ultimă precizare.

    @ALŞ: M-aţi destituit din poziţia de interlocutor de fiecare dată cînd, idiferent de tema în discuţie, în loc să-mi opuneţi contraargumente, m-aţi încondeiat (de-atîtea ori) ca "apărătorul-cum -cavalerul" LucieiT, m-aţi asociat (de-atîtea ori) cu un ipotetic grupuscul de admiratori idolatri de-ai ei, iar azi vă par tipic pentru "eseiştii de mai mică anvergură", cu toate că v-am arătat că reacţia mea nu conţine nimic din ce găsiţi că le-ar fi reprezentativ.

    Cum să mi se pară cinstit? : )) Îmi atribuiţi mereu mobiluri fanteziste şi meschine - apărarea unor interese de grup, azi - iritarea produsă de "geniul" lui HRP - pură supoziţie).

    Eu nu v-am răspuns şi nu v-aş răspunde niciodată la fel.

    RăspundețiȘtergere
  16. Dialogul dintre @Alexandru si @als, in ceea ce priveste acest post, se opreste aici, va rog.

    RăspundețiȘtergere
  17. draga dragos, eu ii pusesem oricum punct :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Poiana lui Mayuma28 martie 2009 la 09:06

    Cred ca argumentele lui Horia Roman Patapievici sunt plauzibile, in genul acesta de text eseistic nu ai nevoie de niste adevaruri, de niste constructii logice in alb si negru ci de niste opinii bine sustinute.
    Textul biblic ofera destul de multa libertate interpretilor iar tentativa de a-l adapta la cerintele lumii moderne, inclusiv la provocari ale stiintei, mi se pare absolut meritorie.

    RăspundețiȘtergere
  19. @Poiana lui Mayuma

    Am citit articolul d-lui HRP ca pe un eseu. Cred şi eu, ca şi dvs., că acest gen de text are nevoie de ”opinii bine susţinute”. Mi se pare că opiniile d-lui HRP nu sînt bine susţinute în cîteva puncte unde se află chiar mize mari ale textului.

    De pildă, chiar acceptînd că îndemnul ”Aruncă-te în jos!” înseamnă confuzie a valorilor, mi-e greu să accept următoarele concluzii rapide:

    ”Astazi, oamenii care se considera progresisti si se socotesc in avangarda miscarii pentru eliberarea omului de toate prejudecatile vatamatoare ale trecutului duc un adevarat razboi cultural (si ideologic) pentru impunerea eliminarii din viata publica a oricarei deosebiri intre felul in care ne raportam la notiunile de „sus“, „jos“, „dreapta“, „stanga“. Argumentul lor este un argument de buna credinta: lupta impotriva discriminarii. In fapt, prin stergerea programatica a reperelor si amestecarea deliberata a criteriilor, ei contribuie in mod decisiv la ruinarea discernamantului. Potrivit Observatiei 4, lumea moderna a sucombat deja ispitei de a pune semnul egal intre ceea ce e sus si ceea ce e jos.”

    E ”A doua notă pentru omul modern” (interpretarea 2).

    Am mai spus ce mi se pare greşit în interpretarea 3. Mi-e greu să înţeleg cum ar putea textul biblic să fie adaptat ”cerinţelor lumii moderne” printr-o interpretare bazată pe acea definiţie a puterii, o definiţie care ignoră o dată esenţială a modernităţii politice.

    En passant, mi se pare că am mai citit pe undeva fraza cu ”adaptarea la cerintele lumii moderne, inclusiv la provocari ale stiintei...” : ))

    RăspundețiȘtergere
  20. sunt cam offtopica. doar asa unpic in virtutea obisnuintei ( na ! de felul meu propriu si naturel . ma rog ! ) .

    oricum ...doresc sa ma "deschid" acush si nitzel sub un anume titlul informativ .
    asadar ... doresc a spune acilea ca : a fost descoperita mai demult o noua metoda ( paradox temporar nu-i asa ) de a comunica fara ca vreunul din noi sa lezam contenance-ul ( o fi bine? ) si anume in felul urmaritor : benocle silvuple:

    scribalesti pe o tzidula tot felul de critici . tzidula o introduci intr-o sticla goala. ii pui un dop si o zvarlesti si dunare ( in cazul romanesc evident ) . sigur ! pericolul imediat existent este ca poti sa nimeresti un peste in cap .hahaha...e doar un un peshte ! dar nu e chiar hazliu caci... tatatatüüüü... vin aia de la "grinpici" cu furtunu cel interminabil si te spala de pe suprafata terestra :) partea buna este ca ramane critica in vid ! intacta !


    p.s. in rest, putinii intelectuali si filozofi scribalitori romani pe care inca ii mai are romania trebuiesc cultivati cu un minim respect . cred ca ! si da ! desigur ... sprijiniti intr-o oarecare masura . critica nu e ceva mega nashpa ! nu ! dar nici anularea acestora ( ca personalitati in viata culturala ) nu cred ca poate sa fie in favoarea unei tari "codashe" cu pretentii d-alea complique intelectuale !

    deci... pliz ! da doamne sa ploua cu rose, filozofi, scriitori si critici mai mult sau mai putin moderati respectiv temperati :)) ca... e bine cand o tara mai are oameni care gandesc . ca sunt multe tari care au oameni care nu gandesc de fel . si e cumva regretabil . zic eu asa. de pamplezit :).

    sa-mi fie cu iertare interventia :)

    RăspundețiȘtergere
  21. "... lumea moderna a sucombat deja ispitei de a pune semnul egal intre ceea ce e sus si ceea ce e jos.”

    perfect de acord - cu o minima corectura: nu 'lumea moderna', ci lumea POSTmoderna!

    este, de altfel, chiar una dintre presupozitiile 'tari' (daca se poate admite ceva 'tare' in postmodernitate! ;)) ale acestui interval...

    RăspundețiȘtergere
  22. Eu frazele de dinainte nu reuşesc să le înţeleg, mai precis secvenţa: "război ideologic" --- în numele luptei împotriva discriminării (nu pot să nu mă gîndesc la mişcările pentru drepturi civice din SUA, la feminism etc.) --- ştergerea programatică a reperelor --- amestecarea deliberată a criteriilor --- ruinarea discernămîntului.

    Apoi, dacă în (post)modernitate sus = jos, centru = periferie în sfera culturii, nu cred că se poate vorbi de un relativism similar în sfera politică ("viaţa publică") - v. consacrarea/promovarea valorilor democratice şi a drepturilor omului ca valori "tari".

    Mulţumesc dinainte oricui binevoieşte să mă lumineze.

    RăspundețiȘtergere
  23. este cel putin bizar sa sustii k in sfera politica nu ar functiona relativismul denuntat de pata... de fapt, acolo functioneaza cel mai abitir! (ce altceva este 'political correctness'-ul decit rasturnarea valorilor tari cu cele 'moi'? dind mai multe drepturi celor cu un 'handicap' de un anume fel, erodezi tocmai egalitatea (valoare tare!) pe care se bazeaza democratia... asta este relativismul.

    in sfera politica, deci, mi se pare k relativismul nici nu mai trebuie demonstrat - el se constata.

    probl e faptul k acest relativism a invadat sfera culturii - unde ravagiile sint majore &, ma tem, ireversibile! iar in cauza nu este (doar) discernamintul - cum crede pata -, ci insasi ideea (practica) ierarhiei, ergo a axiologiei. pt k (este evident), in lipsa ierarhiilor, conceptul de valoare devine inoperant: cum poti sa mai sustii ideea/practica valorii intr-o (post)cultura in care 'toate sint egale'?
    daca plasam discernamintul la baza oricarei incercari de ierarhizare (esentiala pt ideea de valoare - si deci de cultura!), atunci argumentul lui pata poate ramine neamendat; daca, insa, il plasam la final - nu o cauza, ci un efect -, atunci probabil k el este insuficient pt demonstratie...

    RăspundețiȘtergere
  24. O să-mi limitez comentariul doar la sfera politică, fiindcă acea notă din articolul d-lui HRP se referă la ”viaţa publică”.

    ”Discriminarea pozitivă” urmăreşte să asigure egalitatea şanselor. Prin urmare, nu e vorba de o ”erodare” a egalităţii, ci de o întărire a ei. Chiar în versiunile cele mai ”de stînga” ale liberalismului politic (Rawls), unde inegalităţile sînt acceptate dacă şi numai dacă sînt spre beneficiul membrilor celor mai dezavantajaţi ai societăţii ŞI societăţii în ansamblu, cf. faimosului şi controversatului ”principiul al diferenţei”, principiul egalităţii (equal liberty) PREVALEAZĂ asupra acestui ”principiu al diferenţei”. În plus, pe lîngă egalitate se adaugă o altă valoare tare – echitatea (fairness).

    Mi-e greu să ”constat” relativismul în sfera politică, cred că e nevoie de o demonstraţie un pic mai temeinică : )

    RăspundețiȘtergere
  25. ... sigur k discriminarea pozitiva 'valideaza egalitatea' - cf. principiului orwellian k unii sint mai egali decit altii ;)

    nu este vorba dspr niciun 'fairness', este vorba dspr o masura compensatorie, ceea ce e cu totul altceva. si aceasta duce (inevitabil) TOCMAI la un dezechilibru - pt k una este sa acorzi drept de vot tuturor (= principiu de baza al democratiei - desi...) & cu totul alta sa consideri k inteligenta este egal distribuita... discriminarea pozitiva favorizeaza accesul la invatamint/cultura al paturilor defavorizate, dar nu asa cum ar fi normal & de bun-simt (= lasind sa prevaleze capacitatile INDIVIDUALE ale membrilor acestor comunitati), ci considerind - din start - k ele trebuie favorizate PT K sint minoritar-colective...
    adica se substituie o judecata 'tehnica' cu una ideologica (profund pernicioasa).

    RăspundețiȘtergere
  26. Principiul egalităţii şanselor vizează eliminarea inegalităţilor sociale, în vreme ce variantele acelui "principiu al diferenţei" vizează o compensare a inegalităţilor naturale.

    Cred acesta din urmă nu vi se pare "normal & de bun simţ". Dar, contrar a ce spuneţi dvs., el pleacă tocmai de la premisa că EXISTĂ inegalităţi naturale, care NU pot fi eliminate - ex. inteligenţa NU este egal distribuită - şi încearcă să le rezolve prin măsuri compensatorii (= acceptînd inegalităţi, de pildă impozitare diferită) dacă şi numai dacă sînt spre beneficiul indivizilor cei mai defavorizaţi ŞI al întregii societăţi. Nu e nicidecum vorba de a acorda "mai multe drepturi" colective vreunui grup.

    Nu înţeleg de ce nu vedeţi nici o legătura cu echitatea, de vreme ce acceptaţi că e vorba de măsuri compensatorii. Ştiţi, desigur, că problema a fost dezbătută şi răsdezbătută din perspectiva dreptăţii sociale CA echitate (justice as fairness).

    Teoria politică propune soluţii "tehnice" acestei probleme (chiar matematice - v. principiul maximin în teoria dreptăţii la acelaşi Rawls).

    Oricum, aceste teorii şi aplicaţiile lor nu relativizează nicidecum valorile democratice - libertate, egalitate, echitate - ci reaşează şi regîndesc raporturile dintre ele şi tensiunile aferente în funcţie de valoarea pe care pun accentul (libertate - libertarianism, echitate - social-democraţie etc.).

    RăspundețiȘtergere
  27. Am adus precizările de mai sus ca să explic mai bine de ce nu înţeleg acel portret al "vieţii publice" din articolul d-lui HRP:

    "război ideologic... în numele luptei împotriva discriminării... ştergerea programatică a reperelor ... amestecarea deliberată a criteriilor... ruinarea discernămîntului."

    Din păcate, îmi rămîne în continuare neclar la ce relativism face referire d-l HRP.

    RăspundețiȘtergere
  28. (deci raspund in general, nicidecum lui alexandru!):

    1 'masura compensatorie' = discriminare pozitiva - deci NU 'fairness'; nu exista nimic 'fair' (= drept, corect) in a discrimina pozitiv! dimpotriva
    2 social-democratia este o oroare moderna, refuz sa discut pina si teoria ei, darmite practica!

    cele doua, combinate pe terenul mlastinos al relativismului axiologic, nu pot duce decit la scufundarea unei societati prospere... dovada: ce s-a intimplat in sua, cu scandalul subprimes-urilor (caz comentat excelentissim de tru in ult. nr 'idei in dialog'!)

    RăspundețiȘtergere
  29. Să-mi fie cu iertare, a spune că ”social-democraţia este o oroare modernă” echivalează, în economia discuţiei de faţă, cu afirmaţia ”filmul american este o oroare modernă” într-o discuţie despre film.

    În fine, dezbaterile de teorie politică pe tema asta - atinsă în articolul d-lui HRP - sînt infinit mai nuanţate. Sigur, nu e aici locul pentru asemenea nuanţe. Mărturisesc că nici n-aş fi în măsură să port o discuţie ”expertă” (am făcut studii de sociologie politică, mai puţin de filosofie politică).

    Vă mulţumesc, totuşi, pentru ultimele comentarii.

    RăspundețiȘtergere
  30. social-democratia nu se poate compara cu 'filmul american' - este ceva mult, mult, muuuult mai rau!!!
    dar, cu ajutorul tov. obama, probabil k in curind 'viata va bate filmul'... ;)

    RăspundețiȘtergere
  31. @Alexandru, Eu nu foloseam unul din acele clisee comuniste, ma refeream strict la diferite documente ale Vaticanului, la citeva enciclice contemporane emise de papii Ioan Paul si Ratzinger, in care se analiza tocmai relatia dintre stiinta si religie, de pilda recentele cercetari din domeniul clonarii umane sau ale geneticii, si am vazut chiar ca patriarhia Romana a abordat cu mai mult curaj dupa intronizarea noului patriarh, Prea Fericirea sa, Daniel, aceste teme, vezi cazul recent al pasapoartelor biometrice. Dar nu as vrea sa lungesc eu discutia, time is money, si nu vreau sa va rapesc placerea lecturii cu aceste comentarii.
    Poiana lui Mayuma

    RăspundețiȘtergere
  32. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...