17 martie 2009

visul lui Bruno


acesta e un roman clasic; şi psihologic; şi mistic; şi de aventuri; şi de dragoste.
dar e şi un roman modern; chiar post-.

un nonagenar, Bruno, şade pe ducă în camera sa de luni de zile. îşi contemplă colecţia de timbre, şi se gândeşte la viaţa lui care acum îi pare un vis. şi mai citeşte tratate despre păianjeni, cu care a-nceput să semene - Dumnezeu însuşi e un păianjen, de firul lui subţire şi auriu ne tot chinuim să ne-agăţăm, dar de cele mai multe ori îl scăpăm –; aşa că toate celelalte personaje se prind în plasa lui: ginerele, fiul, îngrijitorul, slujnica.

aceste personaje – minunat descrise, sunt adevărate simboluri: artistul, mediocrul, nebunul, scăpătatul – îşi caută cumva – oricum – împlinirea. şi, împreună cu bătrânul/păianjen, are fiecare ciudăţenia lui: unul are extaze mistice şi se crede Dumnezeu, altul are trei dragoste în acelaşi timp, există chiar un început de menage-à-trois; doi se duelează iar o bucătăreasă are numele Odettei lui Proust.
evideman, totul se termină cu bine, ca-n Shakespeare, iar de pe urmă, ce rămâne?

câteva întrebări filozofice – Murdoch nu face rabat la ele, doar predă filozofia la Cambridge. Plus cathar-zisul unei opere cu adevărat remarcabile a unei romanciere din stirpea marelui Will şi Dickens.

Nimic n-are importanţă, pentru că noi înşine nu suntem nimic. Totuşi ne iubim unii pe alţii – ăsta e singurul lucru cu adevărat important. (p.396)
Făptura umană este o mlaştină, o baltă, o junglă. Nu putea veni decât de departe, de dincolo de lume, ca un vis, ca o viziune minunată, acea imagine a dragostei adevărate, a dragostei care acceptă moartea, care se împacă cu moartea. (p.252)


în fine, o bucurie livrescă!

Iris Murdoch (foto), Visul lui Bruno, Ed Univers, col. Globus, Bucureşti, 1978, trad. Dana Crivăţ, 397 p

8 comentarii:

  1. bine scris! mi-a deschis apetitul pentru carte. deja simt ca-mi place prea tare...

    RăspundețiȘtergere
  2. suna interesant. nu am citit nimic de Murdoch pana acum. cred ca am sa incerc.

    RăspundețiȘtergere
  3. mai incearca, ataraxia, si: 'marea, marea', 'clopotul', 'capul retezat'... toate s-au tradus si in romaneste

    murdoch este, dupa gustul meu, cea mai mare scriitoare britanica de dupa v. woolf; sau scriitor? ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. @als: mi-ai dat multe titluri iar acum nu mai stiu cu ce sa incep :D multumesc oricum.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ataraxia - cica marea, marea ar fi dintre cele mai bune...

    RăspundețiȘtergere
  6. e o carte mai groasa... eu zic sa incepi cu celelalte 2 ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. @als: sper ca nu am lasat impresia ca ma speri atat de usor. ma descurc si cu cele mai groase, de calitate sa fie :)

    RăspundețiȘtergere
  8. lectura placuta tuturor! O carte superba pe care am savurat-o si care mi-a dat multe raspunsuri la multele probleme existentiale. V-o imprumut cu placere (filip.rodica@yahoo.com)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...