femeia stângace. o lectură

cu toţii, fiecare în felul lui, ne continuăm viaţa de zi cu zi, cu sau fără reflecţii; totul pare să-şi urmeze cursul obişnuit, precum în acele situaţii înfricoşătoare în care totul este joc şi totuşi lumea continuă să trăiască de parcă n-ar fi vorba de nimic.

este un citat din afinităţile elective (romanul imposibil al lui goethe), cu care se încheie microromanul scriitorului austriac peter handke (obiect al concursului ce tocmai s-a-ncheiat). cred că handke e mai cunoscut pentru persoana lui stârnitoare de scandal - despre la querelle d'allemand de-acum 2 ani a se vedea un excelent articol în românia literară - decât pentru cărţile sale.
deşi este un scriitor excepţional.

acest microroman intitulat femeia stângace, se ocupă de decizia subită a unei femei de a se despărţi de soţul ei pentru a rămâne cu fiul. nimic neobişnuit, ceva banal. dar, după ce-ai citit cartea, nu ştii ce-ai citit. chiar o poveste banală sau altceva? căci handke creează o atmosferă din cuvinte, o angoasă mereu prezentă din descrierea pură a faptului anodin cotidian. şi într-adevăr, scriitorul care i-a acuzat pe celebrii scriitori din grupul 47 de impotenţă în a descrie, de/scrie fără greşeală.

ca în primul roman, cel al lui joseph bloch (nu josef k.), întâlneşti ceva din kafka, măcar parodierea lui. oare aşa ceva se-ntâlneşte şi în femeia stângace? da, cel puţin când e vorba de ceva devine serios - bagatelizarea şi absurdul vine să-l înăbuşe:

Ieri m-am gândit la un moment dat că, din când în când, ar fi destul de agreabil să existe un Dumnezeu. Femeia îl privi îndelung şi spuse: "Ia te uită, ţi-ai ras barba."
sau:
Am avut dintr-o dată sentimentul că în fiece minut pe care-l petreci singur pierzi ceva ce nu mai poate fi recuperat niciodată. Ştiţi dumneavoastră, moartea. Iertaţi acest cuvânt. Dar acum am simţit că asta mă doare...Am în bucătărie încă o sticlă de vin de Burgundia, roşu.
sau:
Editorul: "Scrie asta, Marianne. Altminteri, într-o bună zi, n-o să mai rămână nimic din dumneata."

am impresia că în spatele prozei lui handke se-ascunde ceva, dincolo de cuvinte, ceva care îl face să scrie, ceva intuit în/prin de/scrieri, greu de găsit, ceva ce scapă. aşa că pentru mine handke, la fel ca şi kafka, rămâne un mister: şi poţi scrie multe despre mistere, dar ele rămân mistere.

Nu, nu El, Noi ne vom izbăvi unul pe celălalt.(p.177)

peter handke, femeia stângace, în frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri, ed. univers, buc., 1993, trad. corina jiva, 73 p.
alte romane de peter handke au fost publicate la editura paralela 45.