aflându-mă pe la standul de la bookfest al editurii paralela 45, nu ştiu ce mi-a venit s-o cumpăr. o mai citisem demult, împrumutată, când apăruse la nemira - ferfeniţită şi cu pagini galbene... în fine.acum mi-a plăcut mai mult parcă. deşi nu toată. are multe pagini peste care se poate sări lejer, poate chiar un capitol (cap. 2). dar şi pagini delicioase, de pildă cele ale dialogului între un savant şi un businessman (cap. 3).
şi ce e important - şi se pare că mulţi sefişti nu-şi dau seama - că este un roman sf, adică are elemente sefe (şi multe metafore minunate) care-i ajută pe autori to make their point. un instrument pe care-l căutam şi eu pe la cenacluri...
cine nu ştie despre ce e vorba în picnic la marginea drumului, măcar din călăuza lui tarkovski? de Zonă, locul de pe pământ unde nişte extratereştri poposesc la picnic. pleacă şi lasă multe "deşeuri" - obiecte cu puteri supranaturale, baterii veşnice, chiar şi un glob de aur - îndeplinitor de dorinţe. oamenii îşi găsesc astfel "sensul" - fericirea pe gratis.
noroc cu stalkerul redrick schuhart- eroul care cutreieră Zona şi înţelege.
toată nenorocirea este că omul, în orice caz omul de rând depăşeşte uşor această ncesitate de a cunoaşte. după mine, asemenea necesităţi nici nu există. poate doar necesitatea de a înţelege, iar pentru asta nu e nevoie de cunoştnţe. ipoteza despre Dumnezeu, de exemplu, dă o posibilitate inegalablă de a înţelege absolut totul, fără a cunoaşte nimic... dă-i omului un sistem simplificat al lumii şi poţi să-i explici orice pe baza acestui model. o asemenea concepţie nu necesită nici un fel de cunoştinţe. câteva formule învăţate, plus aşa-numita intuiţie, aşa-numita îndemânare practică, precum şi bunul simţ. (p.159)
raţiunea este capacitatea fiinţei vii de a se comporta iraţional şi anormal. (158)
xenologia este o amestecătură artificială ştiinţifico-fantastică cu logica formală. baza metodei ei este un procedeu defectuos: impunerea raţiunii extraterestre psihologiei omeneşti (p.159)
cea mai eroică faptă a omenirii este că ea există şi are de gând să reziste şi mai departe (172)
o lectură extraordinară pentru vacanţă!
arkadi şi boris strugaţki, picnic la marginea drumului, ed. paralela 45, piteşti, trad. valerian stoicescu, 232 p cartea online e aici sau aici.
alte păreri: 1, 2, 3.
E o recomandare de tinut minte, caci la un moment dat am mai auzit laudati cei doi rusi dar am uitat complet de ei. Multumesc, asadar.
RăspundețiȘtergereBună ziua. Vreau să semnalez o greşeală în textul de mai sus.
RăspundețiȘtergereÎn paragraful al doilea, "care-i ajută pe autori să make there point" ar trebui să fie "make their point".
-- Răzvan Ionescu
@razvan ionescu - thanks!:)
RăspundețiȘtergereCitisi cartea cand eram mic. Vazui si filmul, Calauza, dar Tarkovski are acolo propria lui viziune. In perioada aceea ca sa scapi de cenzura se folosea tertipul sa scrii SF.
RăspundețiȘtergereSi Tarkovski, dupa 3-4 proiecte refuzate a ales varianta aceasta (din cate stiu cartea a fost scrisa special pentru Tarkovsky, sa faca film).
@dragos
Tu ai comentat in engleza?
@slviu - stiu ca ei au scris scenariile pt film.
RăspundețiȘtergereyes.
Daaa, mişto carte, mişto film! "Picnic...", pe care am citit-o pe la 15 ani, m-a făcut pe mine cititor împătimit de SF (până atunci poate mai aveam o şansă să mai "scap").Până azi îmi amintesc când şi unde eram când am citit-o şi senzaţia aia de încântare şi de "mai vreau" cu care am rămas.
RăspundețiȘtergereÎmi place la fraţii S. - printre multe altele - că, la fel ca în viaţă, în cărţile lor nu capeţi toate răspunsurile.
"Călăuza" este filmul meu preferat, îl iubesc pe Tarkovski pentru că l-a făcut şi, mai ales, pentru că l-a făcut aşa.