două evenimente

1.
miercuri la casa scriitorilor am fost la cenaclul lui claudiu komartin, institutul blecher, unde am citit (am venit târziu, deci n-am ascultat) două texte, unul de ioana bogdan şi altul de radu vancu.

am citi cu atenţie câteva fragmente din romanul ioanei bogdan. am înţeles că, până a veni eu, n-a plăcut nimănui. sincer, mi-au plăcut două fragmente despre un bătrân într-o biserică la înmormântarea nevestei lui, precum şi în cel despre moartea ei. sincer m-a emoţionat, chiar m-aşteptam să aflu mai multe despre viaţa celor doi bătrâni. dar n-a fost să fie, romanul era despre o existenţă banală a unei femei la fel de banale ce scrie la fel de banal, în căutarea autenticităţii.

la un moment dat, s-a spus că venind cu un fragment de roman, nu-ţi dai seama de "anvergura" romanului. eu zic că, dacă iau de pildă un fragment de nabokov sau chiar de flaubert, îmi pot da perfect seama despre calitatea romanului, sau cel puţin al scriiturii. şi să nu mi se argumenteze că pentru un prim roman, ca cititor trebuie să fii condescendent - citind texte slabe, îmi pierd din timpul vieţii degeaba! şi chiar nu mă interesează/impresionează efortul scriitoricesc. eu citesc doar rezultatul final.

cât despre radu vancu, îl mai citisem demult, pe club literar, aflasem că e bun prieten cu mircea ivănescu, dar la cenaclu nu ştiam lucrurile astea. în fine, am avut timp să-mi placă următorul fragment din ciclul sebastian im traum:

sebastian în vis e aşadar artistul. dar şi dogmatistul. e goldmund şi narziss, adrian şi serenus, barbarul şi kavafis. e kenoză în crucificarea roză, e syzygia în „pistis sophia”. e jorge de burgos punând pe foc in-octavo-ul gros din „poetica”, volumul doi, şi râzând în hohote – nu ştie că-i văzut de noi – pe retinele complet maculate sunt proiectate imagini dintr-un remake queer de von trier, cu michael şi prince şi goethe şi schiller incubi şi sucubi în „thriller”. e trakl la vârsta buneilor citind nepoţeilor despre bătrânul frank o’hara citind „dicţionarul mara”. sebastian în vis e ucenicul sebastian şi împieliţatul năică. faţă de ochişorii lui visând, Arta e pitică...

2.
joi am fost la poeticile cotidianului lui răzvan ţupa, unde a vorbit vasile ernu despre ultimul lui volum, ultimii eretici ai imperiului. am plecat cu ideea că salvarea - temă dragă mie -, dacă nu vine prin religie, poate veni şi prin literatură/poezie.
păcat că participanţii au fost destul de puţini, s-a citit ahmatova, celan...