... am cumpărat de la librăria dumitale un volum de dostoievski, şi acum îl citesc. e frumos, dar din cale-afară de lung şi de indiscret. prea multe pretenţii...
a.p. cehov către a.s. suvorin, 5 martie 1889, în a.p. cehov, opere, vol.xii, eplu, 1963, trad. otilia cazimir şi nicolae guma, p.181
si acu' ce sa facem? oricum, cehov era al naibii de pretentios, ca si ibsen l-a plictisit de muaaarteee...
RăspundețiȘtergere@impricinatul de corn - pai, daca suntem extremisti, alegem: ori cehov, ori dostoievski! :)
RăspundețiȘtergereminunat Anton Pavlovici, dar imi permit o mica gluma via Tolstoi, care îi reproşa că nu pune nici o problemă morală şi că nu aduce nici o soluţie:”Unde se duc personajele dumitale? De pe canapeaua pe care stăteau întinse, la cămară, dus şi întors!”
RăspundețiȘtergere@Anonim - b, eu cred ca tolstoi era asa de orbit de "crestinismul" sau, incat nu mai vedea alte "surse" ale moralei. solutii nu dadea, dar tolstoi in karenina dadea?
RăspundețiȘtergereanyway, misto anecdota.
Cehov era un cititor comod și manifesta un amatorism plăcut în comentariile sale. Opiniile despre propriile scrieri evidențiază aceeași insatisfacție față de produsul finit, iar faptul că știa cui se adresează îl face să fie gustat de un public larg.
RăspundețiȘtergereTolstoi scria și pentru mujicii de la Iasnaia Poliana. Nu-mi dau însă seama ce imagine avea Dostoievski despre cititorii săi.