21 august 2010

capodoperele mele cinematografice: copilăriile


1. cele 400 de lovituri (scandalagiul)

cel mai frumos film despre copilărie pe care l-am văzut pân-acum.

există o secvenţă în care un grup de copii asistă la un spectacol de teatru de păpuşi. e sublim, toţi au feţişoarele fermecate în faţa păpuşilor, cred că aşa îşi doreşte fiecare artist să-i fie privite creaţiile - şi în mod sigur truffaut însuşi.

antoine doinel este puber, deci la vârsta aceea. îi place libertatea, adică să-şi bată joc de profesorii imbecili, de parinţii dezinteresaţi - şi vrea să facă ce-i place. are şi unde, căci locuieşte la paris.

ce dacă fuge de-acasă, trăieşte aventuri cu prietenul său rené, ce dacă minte şi face pungăşii, ce dacă ajunge chiar la şcoala de corecţie - lui îi place libertatea şi face orice pentru asta.

în fine, nu are rost să explic de ce e bun filmul, cum sunt cadrele, de ce lumina e aşa şi bezna invers (filmul e alb-negru), de ce perspectiva imaginii e într-un fel şi tăcerea altfel - ăsta e rostul criticilor, şi probabil c-au făcut-o.

iată câteva imagini livreşti despre îndrăgostirea puştiului de balzac, căruia-i contruieşte un altar, după ce citeşte în căutarea absolutului (cine mai citeşte azi în căutarea absolutului?):


iată secvenţa preferată - ce simbolizează pentru mine libertatea copilăriei - e una dintre cele mai frumoase secvenţe cinematografice:


10 comentarii:

  1. 'cine mai citeste astazi 'in cautarea absolutului'?' = so true, so sadly true...

    iti recomand cartea magdei mihailescu dspr truffaut, 'barbatul care iubea filmele' - aparuta anul trecut la curtea veke; e, dupa gustul meu, cea mai buna carte de cinema scrisa in romaneste (dk n-o gasesti ti-o imprumut eu - dk mai stiu pe unde e sau cui i-am imprumutat-o! :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. o sa gafez dar pe mine nu m-a prins filmul. am incercat sa-l iubesc...am incercat sa iubesc si "jules et jim"...recunosc ca eram grabita si n-aveam dispozitia necesara. asa ca le voi revedea si sunt sigura ca va fi love at the second sight.
    "400..." mi s-a parut chiar...cuminte. probabil ca pt vremea aceea a fost un film cu impact nimicitor despre delicventa juvenila, despre legaturile matern-filiale...probabil ca a socat la lansare si cu siguranta e un film-reper pt cultura si istoria cinematografiei.
    tin minte ca antoine mi s-a parut sters, mi-a placut de scorpia de maica-sa ( ca prezentare a personajelor) si de prietenul lui cel mai bun.
    altfel, as prefera sa ma uit la un "poile de carotte" tot alb-negru,din 1932. e o secventa acolo in care morcoveata sta in fata unei funii de spanzuratoare( chestie ce nu e in carte).

    RăspundețiȘtergere
  3. bai e absolut perfect filmu! l'am vz abia recent [ezitam, stiind ca'i cu copii etc] si realmente l'am gasit ireprosabil, nici o secventa inutila, sau melodramatica, sau overdramatica, sau lipsita de gratie.. tre sa investighez [lol] ce'i cu truffaut asta, deja simt ca'l prefer godardului

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, un film minunat. Prin el poti compara violentza si delicatetea de atunci cu cele de acum. Alte ritmuri, alte pasiuni.

    RăspundețiȘtergere
  5. @alş - pai s-o citim! :)

    @mewsette - cred ca nu e un film cu personaje, ci un film de viziune. si nu cred ca a avut un impact asa de nimicitor cum spui. chiar si luat din contextul istoric in care a fost facut, mi se pare de o forta imaginativa extraordinara!

    @murdoc - godard, cine e ăsta? :)

    @Liviu Druga - da-mi voie sa nu compar nimic. capodoperele sunt eterne! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar nu de filme vb eu. Ci de diferenta intre perceptii: revolta din anii aia si felul in care ea este prezentata azi. Capodoperele raman de necomparat - corect, mentalitatile insa da, pt ca ele se schimba. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. murdoc: 'simt ca'l prefer godardului';
    dragos c: 'godard, cine e asta? :)'
    als: anatema x 2!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. fuck, va trebui sa cumparam indulgentze dragos :(

    RăspundețiȘtergere
  9. de neiertat Godardul, dar recuperabil.
    cred ca als cunoaste mai bine care-ar fi cale "domneasca" spre el, eu am inceput prin Masculin et Feminin, apoi a urmat À bout de souffle, Vivre sa vie, Pierrot le fou, la chinoise, 2 ou 3 choses que je sais d'elle si au urmat restul
    @mewsette, problema ar fi, cum zicea Bourdieu, ca un film/carte nu transmiste cu sine si contextul in care au fost zamislite, polemicile pe care le purtau cu alte filme, ideile sau/si ideologiile a caror ecou se fac etc. de aia privitul filmelor "vechi" ar trebui sa se faca cu cartea de istorie in mana, macar...ca sa prindem si aerul epocii, cel putin...ca Doinel, bunaora, anticipeaza fractura culturala intre generatii, cea care va face mai tarziu posibila generatia 68 (imho), e aici si dezgustul fata de valorile "burgheze" ale muncii constiincioase, e si celelbrarea carnavalului si a valorilor materialiste...
    eu am avut ocazia sa privesc Jules et Jim aproape in paralel cu La Grande Illusion, regizata de Jean Renoir...cred ca se completeaza si explica reciproc in explorarea internationalismului aristocratic in Europa pre-razboi mondial si a cosmopolitismului nobililor. plus apusul acelei lumi

    RăspundețiȘtergere
  10. ultimul interviu al lui truffaut:

    http://www.newyorker.com/online/blogs/movies/2010/08/francois-truffaut-last-interview.html

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...