michaux

michaux e un tip complexat şi foarte revoltat. suferă. şi prin poezie îşi exhibă trăirile. de pildă, în volumul proprietăţile mele (1929), povesteşte cum bate pe câte unul: "alţii preferă monologul interior/ eu nu/ prefer să bat". contra unei dureri de cap sau a unui panariţiu strigă cu metafore. îi vine să se ducă departe, cu corăbii sau pe limburi neştiute, trăind în explozii.

mai mult mi-au plăcut 2 poezii:
Mon sang
Le bouillon de mon sang dans lequel je patauge
Est mon chantre, ma laine, mes femmes,
Il est sans croûte. Il s’enchante, il s’épand.
Il m’emplit de vitres, de granits, de tessons.
Il me déchire. Je vis dans les éclats.

Dans la toux, dans l’atroce, dans la transe
Il construit mes châteaux.
Dans des toiles, dans des trames, dans des taches.
Il les illumine.

Pensées

Penser, vivre, mer peu distincte;
Moi – ça – tremble,
Infini incessamment qui tressaille.

Ombres de mondes infimes,
ombres d’ombres,
cendres d’ailes.

Pensées à la nage merveilleuse,
qui glissez en nous, entre nous, loin de nous,
loin de nous éclairer, loin de rien pénétrer;

étrangères en nos maisons,
toujours à colporter,
poussières pour nous distraire et nous éparpiller la vie.

henry michaux, spaţiul dinlăuntru, editura univers, bucureşti, 1970, col. orfeu, traducere de vasile nicolescu, 167 pagini
_________________________
Sângele meu

Clocotul sângelui meu în care mă scald
Mi-e cantor, veşmânt şi femeie.
E fără de crustă. Se bucură şi se revarsă.
Mă umple de pietre, de geamuri şi cioburi.
Mă sfâşie. Trăiesc în explozii.

În tuse, în groază, în transă
Îmi înalţ palatele,
În pânză, în vălul urzelii, în pete
Le luminează.

Gânduri

A gândi, a trăi, mare de-abia distinctă;
Eu - uite-aşa - tremur,
Infinit tresărind fără-ncetare.

Umbre de lumi infime,
umbre de umbre,
cenuşă de aripi.

Gânduri plutind minunat,
lunecând în noi, între noi, departe de noi,
departe de-a ne lumine, departe de-a pătrunde ceva;

străine în casele noastre,
gata să duceţi vorbe mai departe,
prafuri bune să ne distreze şi să ne-mprăştie viaţa.