trupul modelează conţinuturile minţii

pe lângă alte osho, mosho şi alte cărţi de pseudo-ştiinţă, iniţiere şi de auto-cunoaştere de care vai! pute piaţa de carte, rareori găseşti cărţi de popularizare a ştiinţei aparţinând unor oameni de ştiinţă. oameni de ştiinţă onorabili, cu diplome şi catedre universitare - adevărat, nedeţinători de Adevăruri supreme, ci de mici concluzii de bun-simţ, obţinute pe baza unor cercetări laborioase de ani de zile.

să nu mă credeţi ştiinţofil şi filozofob, însă aşa m-am săturat de autori ageamii, că nu mai ştiu ce să fac. mi-aduc mereu aminte de tânărul eliade fascinat de marii iniţiaţi ai lui schuré, şi de stupoarea sa când a aflat că respectivul e doar un poet amărât.

în primul rând, cartea e scrisă bine, în 2 părţi - una ştiinţifică şi una de filozofie a ştiinţei (povestea lui baruch spinoza, filozoful obscur în viaţă, celebru după moarte, autorul eticii şi a tratatului teologico-politic). autorul îl aminteşte pe spinoza pentru că găseşte în scrierile filozofului afirmări ale concluziilor sale (de exemplu, în propoziţia 17 din partea a 4 din etica găseşte imperativul autoconservării).

teoria lui damasio desparte emoţiile de sentimente. el afirmă didactic că emoţiile apar primele, în urma stimulilor (apţi emoţional) care urmăresc să păstreze echilibrul homeostatic al organismului. aceste emoţii sunt apoi "executate" de anumite zone cerebrale (hipotalamusul, prozencefalul bazal, anumiţi muşchi din trunchiul cerebral) prin eliminarea unor molecule care modifică starea organismului (destinderea muşchilor feţei - dezgust, contracţia muşchilor feţei - frică etc.).

ei bine, toate aceste modificări alcătuiesc mai departe o hartă neurală care ajunge la alte zone cerebrale (insula), responsabilă, mai departe, de sentimente: echilibrul organismului, de exemplu, produce harta plăcerii. cu alte cuvinte, starea internă a organismului contribuie la sentimentele umane. evident că la sentimente mai contribuie şi alte elemente - tiparele mentale, imaginile. 

mai departe, starea internă a organismului (semnalizată de emoţii) poate fi susţinută artificial (prin droguri) sau patologic (prin medicamente).

sentimentele sunt manifestări mentale ale echilibrului şi armoniei, ale dizarmoniei şi conflictului. (p.134) 

urmează apoi ipoteza markerului somatic ce spune că în raţionamente / luare decizii, intervine întotdeauna semnalul emoţional de "bun sau rău", ce întăreşte sau goneşte decizia. el spune că intuiţia reprezintă contribuţia biologicului în raţionament. 

în alt capitol, antonio damasio explică rolul emoţiilor sociale  (simpatia, recunoştinţa, ruşinea, invidia etc.) în crearea civilizaţiei, a eticii şi religiei. e interesantă această abordare nouă - "biologică" - a eticii.

deşi perspectiva cărţii e una exclusiv biologică, se cuvine să salutăm excursul etic al autorului, referitor la o viaţă plină de bucurie pe care trebuie s-o trăim cu ceilalţi oameni în acord cu evitarea suferinţei şi cu îmbunătăţirea regulilor sociale. 

definiţia conştiinţei (apropo de poliţist, adjectiv):

conştiinţa = procesul prin care o minte e impregnată de un referent pe care îl numim eu  şi află despre propria ei existenţă şi despre existenţa obiectelor din jur. (p.175)

 ştiaţi că viermele are 302 neuroni, albina, 95 000 iar omul are câteva miliarde?

antonio damasio, în căutarea lui spinoza, editura humanitas, bucureşti, 2010, traducere de ioana lazăr, 320 pagini
coperta de andrei gamarţ