18 octombrie 2010

trupul modelează conţinuturile minţii


pe lângă alte osho, mosho şi alte cărţi de pseudo-ştiinţă, iniţiere şi de auto-cunoaştere de care vai! pute piaţa de carte, rareori găseşti cărţi de popularizare a ştiinţei aparţinând unor oameni de ştiinţă. oameni de ştiinţă onorabili, cu diplome şi catedre universitare - adevărat, nedeţinători de Adevăruri supreme, ci de mici concluzii de bun-simţ, obţinute pe baza unor cercetări laborioase de ani de zile.

să nu mă credeţi ştiinţofil şi filozofob, însă aşa m-am săturat de autori ageamii, că nu mai ştiu ce să fac. mi-aduc mereu aminte de tânărul eliade fascinat de marii iniţiaţi ai lui schuré, şi de stupoarea sa când a aflat că respectivul e doar un poet amărât.

în primul rând, cartea e scrisă bine, în 2 părţi - una ştiinţifică şi una de filozofie a ştiinţei (povestea lui baruch spinoza, filozoful obscur în viaţă, celebru după moarte, autorul eticii şi a tratatului teologico-politic). autorul îl aminteşte pe spinoza pentru că găseşte în scrierile filozofului afirmări ale concluziilor sale (de exemplu, în propoziţia 17 din partea a 4 din etica găseşte imperativul autoconservării).

teoria lui damasio desparte emoţiile de sentimente. el afirmă didactic că emoţiile apar primele, în urma stimulilor (apţi emoţional) care urmăresc să păstreze echilibrul homeostatic al organismului. aceste emoţii sunt apoi "executate" de anumite zone cerebrale (hipotalamusul, prozencefalul bazal, anumiţi muşchi din trunchiul cerebral) prin eliminarea unor molecule care modifică starea organismului (destinderea muşchilor feţei - dezgust, contracţia muşchilor feţei - frică etc.).

ei bine, toate aceste modificări alcătuiesc mai departe o hartă neurală care ajunge la alte zone cerebrale (insula), responsabilă, mai departe, de sentimente: echilibrul organismului, de exemplu, produce harta plăcerii. cu alte cuvinte, starea internă a organismului contribuie la sentimentele umane. evident că la sentimente mai contribuie şi alte elemente - tiparele mentale, imaginile. 
mai departe, starea internă a organismului (semnalizată de emoţii) poate fi susţinută artificial (prin droguri) sau patologic (prin medicamente).

sentimentele sunt manifestări mentale ale echilibrului şi armoniei, ale dizarmoniei şi conflictului. (p.134) 

urmează apoi ipoteza markerului somatic ce spune că în raţionamente / luare decizii, intervine întotdeauna semnalul emoţional de "bun sau rău", ce întăreşte sau goneşte decizia. el spune că intuiţia reprezintă contribuţia biologicului în raţionament. 

în alt capitol, antonio damasio explică rolul emoţiilor sociale  (simpatia, recunoştinţa, ruşinea, invidia etc.) în crearea civilizaţiei, a eticii şi religiei. e interesantă această abordare nouă - "biologică" - a eticii.

deşi perspectiva cărţii e una exclusiv biologică, se cuvine să salutăm excursul etic al autorului, referitor la o viaţă plină de bucurie pe care trebuie s-o trăim cu ceilalţi oameni în acord cu evitarea suferinţei şi cu îmbunătăţirea regulilor sociale. 

definiţia conştiinţei (apropo de poliţist, adjectiv):
conştiinţa = procesul prin care o minte e impregnată de un referent pe care îl numim eu  şi află despre propria ei existenţă şi despre existenţa obiectelor din jur. (p.175)

 ştiaţi că viermele are 302 neuroni, albina, 95 000 iar omul are câteva miliarde?

antonio damasio, în căutarea lui spinoza, editura humanitas, bucureşti, 2010, traducere de ioana lazăr, 320 pagini
coperta de andrei gamarţ

9 comentarii:

  1. Interesant. Mai ales acum cind apar stenogramele SOV. Pentru mine nu e nicio surpriza, dar emanatiile mintii lui SOV parca sunt si mai oripilante redate in scris.
    Totusi ce vremuri traim! Unde este psihologul care sa studieze acest caz: SOV, slugile sale (nu, nu acoliti sau parteneri, pur si simplu slugi!), Basescu (care este personajul pozitiv in relatia cu SOV), confuzia intre bine si rau, lipsa eticii, pervertirea constiintelor (procesul prin care mintea e HIPERimpregnată de referentul "eu" şi desconsidera existenţa obiectelor din jur?)...

    RăspundețiȘtergere
  2. Din cate inteleg eu, autorul explica emotiile prin reactiile chimice care au loc in creier. "De ce" apar aceste reactii, nimeni nu stie, nimeni nu poate explica, e un fel de "deus ex machina"; asta e fundatura in care intra toti neurobiologistii, neuroevolutionistii si altii orbiti de "neurotrash" (http://www.bigquestionsonline.com/columns/roger-scruton/against-neurotrash, http://newhumanist.org.uk/2172/neurotrash); nu-mi place rationamentul acestora, se opresc intotdeauna la "it is because it is!". Incep prin a raspunde la intrebarea "de ce?" (de ce exista dragostea? pt ca au loc niste reactii chimice in creier! de ce au loc reactii chimice in creier? pt ca hipotalamusul elibereaza oxitocina! de se elibereaza? pt ca a fost stimulat! de ce a fost stimulat?) si sfarsesc prin a ajunge la "PENTRU CA ASA ESTE! in plus, intrebarea "de ce" presupune un scop, o finalitate, iar natura NU FUNCTIONEAZA ASA!"; deci intrebarea asta e valida atat timp cat se stiu raspunsurile, pe urma devine deodata "superflua".

    RăspundețiȘtergere
  3. @msr - eu stiu doar din auzite... dar daca raportam realitatea la politica, ajungem din pacate, la nimic. etica, constiinta nu au legatura cu politica, o stim de la greci. :( hai sa discutam despre "realitatea" reala.

    @florin - pai el spune ca reactiile apar ca raspunsuri la stimuli din exterior (frig, pericol, femei) sau din interior (foame, sete, sex, imagini din trecut) - toate cu tendinta de a mentine echilibrul homeostatic.

    RăspundețiȘtergere
  4. @dragos
    Din pacate nu cred ca putem face abstractie de politica. Chiar daca este ne-etica ea face parte din realitate. Trebuie sa discutam si despre ea tocmai pentru a nu confunda realitatea "reala" cu Realitatea unora.
    Citeste, totusi, stenogramele cu pricina (http://www.evz.ro/detalii/stiri/dosarul-sorin-ovidiu-vintu-909417.html), macar ca studiu de caz.

    @florin
    Exista intotdeauna raspunsuri! Chiar daca nu le stim.
    La intrebarea ta: ...de ce a fost stimulat? raspunsul e simplu: pentru ca exista un stimul.
    Ai dreptate insa ca natura nu are scopuri. Pina la urma din perspectiva naturii totul este superfluu! Dar nu si din perspectiva constiintei!

    RăspundețiȘtergere
  5. "doar un poet amărît" =))

    RăspundețiȘtergere
  6. MSR, cum naiba poate fi Băsescu personajul pozitiv în relația cu SOV? Dar cine e Băsescu, îngerul Gabriel?! S-au avut foarte bine o bună bucată de vreme, dacă nu ai amnezie cumva.

    Dacă e s-o luăm strict tehnic, nu ai mai auzit de patroni de presă occidentali care decid linia politică a publicațiilor lor? Dar ce, ne-am născut în Inocentistan? Good Lord!

    Pătat cum este și, probabil, vinovat (asta nu o știm noi) SOV i s-a opus Îngerului neprihănit Băsescu, nu ți se pare straniu lucrul ăsta, în condițiile în care Băsescu e la putere? Parcă, până acum, trusturile de presă se dădeau bine cu puterea. Ce l-ar fi costat pe SOV să se dea cu PDL pentru a i se purifica dosarul? Nimic! Dar nu s-a dat, vezi. Aici e paradoxul pe care mulți nu-l pot înghiți sau explica.

    Că doar nu e SOV așa un îndoctrinat, la banii lui, încât să țină la diferențele de opinii politice.

    Îmi face greață credința asta în neprihănirea acelui Băsescu. După atâtea probe contrarii, a continua să crezi asta e psihotic...

    RăspundețiȘtergere
  7. problema e ca putem sa dam nu stiu cate definitii ale constiintei si ale mintii, inca nu stim ce-s alea. dar nu vad ce e rau in faptul ca ne punem intrebari si incercam sa raspundem la ele? mintea umana asa functioneaza. cum altfel sa pricepem lucrurile?

    RăspundețiȘtergere
  8. Un raspuns pentru Cristian Sirb.
    Nu am amnezie deloc. Imi amintesc foarte bine cum la inaugurarea "Realitatii" lui Vantu a fost invitat Basescu, o seara intreaga.
    Evident ca SOV a incercat sa se puna bine cu Basescu, sau mai corect (in stilul lui caracteristic si autoasumat) sa-l cumpere. Nu a reusit. Asa ca a intors armele. Nu s-a putut alia cu puterea, atunci s-o inlocuiasca cu alta, favorabila lui.
    Nu e nici un paradox! Mai lipseste sa-l scoateti pe Vantu erou national, pentru ca "se opune" puterii.
    Felul acesta de a judeca: patimas, orbeste (vazind numai ce va convine), fara analiza si nuante, asta da, este psihotic!
    N-am afirmat deloc ca Basescu este neprihanit (nu este!) am spus numai si sustin ca Basescu este personajul pozitiv in relatia cu SOV (la modul literar, daca vreti).
    Cit despre patroni de presă care decid linia politică a publicațiilor lor: foarte bine. Dar nu conteaza deloc cum si pentru ce o fac?

    RăspundețiȘtergere
  9. Mult mai tare definiția asta a conștiinței decât aia pe care am învățat-o noi din Golu. Grețoasă carte, app, slavă Domnului că mai există și autori care vor să iubești o carte, nu să te chinuiască, dar fără să renunțe la caracterul științific al lucrării în demersul dealtfel onest al popularizării.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...