bucuria de a exista şi de a respira

trecând eu printr-o perioadă de griji şi anxietăţi legate de viitorul personal, am dat la gaudeamus peste volumaşul acesta, scos de editura all într-o colecţie de câteva cărţi mici fundamentale pentru cultura universală, colecţie intitulată "in nuce" (lat. scurt şi cuprinzător.

mi l-am cumpărat, deşi nu ştiam prea multe, auzisem mai degrabă de fra'su (între timp, am aflat că există şi un celebru harpist cu acelaşi nume).

nu e o carte mare, dar dincolo de gândirea postromantică şi premodernă, presărată uneori prea des de patetisme, am găsit câteva panseuri ce m-au făcut să mă gândesc la câteva bucurii pe care cu toţii le ignorăm total.

de pildă, în prima parte a volumului, călătorie în jurul camerei mele, autorul caută cu ajutorul imaginaţiei şi a fiinţelor de lângă el - un servitor şi un câine - să călătorească timp de 42 de zile în camera, printre obiecte, dar mai ales prin impresiile provocate de acestea, cu bucurie, curiozitate, nostalgie, emoţie.

ce lux inutil! şase scaune! două mese! un birou! o oglindă! câtă ostentaţie! şi mai ales patul, patul meu alb şi roz, şi cele două saltele, păreau că sfidează măreţia şi huzurul monarhilor din asia (p.81) un pat asistă la naşterea noastră, dar şi la moartea noastră: el este teatrul schimbător în care specia umană ăşi joacă rând pe rând dramele interesante, farsele amuzante şi tragediile înfricoşătoare. patul e un leagăn împodobit cu flori; este tronul iiubirii; e un mormânt. (p.16)

în a doua parte a volumului, leprosul din cetatea aosta, într-o schiţă de nici 30 de pagini, un lepros izolat de lume vorbeşte, în răspăr cu durerile bolii:

relele şi necazurile fac să pară orele mai lungi, dar anii zboară mereu cu aceeaşi repeziciune. rămâne totuşi, până şi în cea mai mare nenorocire, o bucurie pe care cei mai mulţi oameni nu o cunosc, şi care vi se va părea ciudată: bucuria de a exista şi de a respira. când e creme bună, stau nemişcat pe aceste metereze preţ de ore întregi, bucurându-mă de aer şi de frumuseţile naturii. (p.134)

ne preocupă meschinăriile noastre, agoniseala bunurilor şi proprietăţilor, obsesiile şi viciile, ne e frică să ne bucurăm că existăm şi că respirăm. nu ne gândim la oamenii care nu mai au norocul nostru.

chiar ieri am stat de vorbă cu un tânăr fără o mână, vesel şi entuziast cum eu nu eram, dar mai ales cu o siguranţă care făcea cât o sută de mâini!

şi mă bucur!


xavier de maistre, călătorie în jurul camerei mele. leprosul din cetatea aosta (voyage autour de ma chambre. le lepreux de la cité d'aoste), editura all, bucureşti, 2010, traducere de cristina pârvu, 153 pagini
coperta de alexandru novac


poza autorului de aici.